ICCJ. Decizia nr. 5809/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 252 din 27 iunie 2005, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca fiind nefondată, cererea formulată de condamnatul U.N. privind amânarea executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 395 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2145 din 29 martie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut că, din referatul anchetei sociale nu rezultă că există împrejurări grave pentru familia condamnatului determinate de executarea imediată a pedepsei, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care a susținut că are o situație de familie foarte grea, în sensul că are în întreținere un copil minor, mama copilului fiind plecată definitiv din țară astfel că, numai el este cel care îi poate asigura întreținerea.

Prin decizia penală nr. 325 din 8 august 2005 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. 6321/2005, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de condamnat.

S-a considerat că instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât din ancheta socială rezultă că minorul se află în îngrijirea concubinei condamnatului care realizează venituri și că au o situație locativă corespunzătoare.

împotriva deciziei pronunțate a declarat recurs condamnatul care a reiterat motivele invocate în apel solicitând amânarea executării pedepsei.

Curtea, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, consideră că decizia pronunțată este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., se poate dispune amânarea executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează. în acest caz, executarea pedepsei poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Din referatul de anchetă socială rezultă că situația familiei petiționarului nu poate fi considerată ca fiind una specială, de natura aceleia la care face referire textul sus-enunțat, minorul având o bună îngrijire din partea concubinei condamnatului care realizează venituri și are o bună situație locativă.

Față de această situație, curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5809/2005. Penal