ICCJ. Decizia nr. 5803/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 12 din 2 martie 2005 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul nr. 10/2004 inculpatul M.A.C. a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
în baza art. 861,art. 862și art. 863C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aplicate prin această hotărâre, pe durata termenului de încercare de 4 ani, durată pe timpul căreia inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia din cadrul S.P.V.R.S. din cadrul Tribunalului Galați;
b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
în conformitate cu dispozițiile art. 61alin. (4) din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 161/2003, inculpatul a fost obligat să restituie denunțătoarei T.G. suma de 242.010.226 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor și banilor primiți de la aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în perioada septembrie 2002 - iulie 2003, inculpatul, în calitate de inspector principal de poliție, a pretins și primit în mod repetat, de la numita T.G., bani și bunuri, în valoare de 242.010.226 lei, pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție de la S.P.E.F. I.P.J. Galați, în scopul ca aceștia să soluționeze favorabil dosarul penal în care era cercetată martora denunțătoare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs P.N.A. - Serviciul Teritorial Galați care a criticat sentința sub aspectul cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, împrejurărilor în care a fost săvârșită precum și persoanei inculpatului care îndeplinea funcția de inspector principal de poliție.
De asemenea, împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul care a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, motivat de faptul că nu au fost efectuate toate probele necesare și solicitate, iar analiza celor efectuate a fost deficitară.
împotriva sentinței a mai declarat recurs și denunțătoarea T.G., recurs care nu a fost motivat.
Curtea, analizând sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că recursul declarat de parchet este fondat.
Fapta și împrejurările săvârșirii acesteia precum și vinovăția inculpatului își găsesc corespondentul în probele complet analizate și just apreciate de către instanța de fond.
Curtea consideră că sentința penală este netemeinică, având în vedere cuantumul redus al pedepsei aplicate, precum și modalitatea de executare a acesteia.
Infracțiunea de trafic de influență face parte din sfera infracțiunilor de corupție, care prezintă un grad de pericol social ridicat, prin astfel de fapte încălcându-se normele morale și de drept, în sensul obținerii unui folos material injust.
Din dorința de a asigura o mai eficientă apărare a relațiilor sociale, legiuitorul a adoptat pe lângă reglementările C. pen., și reglementări speciale prevăzute în Legea nr. 78/2000.
în afară de aceste aspecte, Curtea consideră că instanța de fond ar fi trebuit să țină seama de modalitatea concretă a comiterii faptei săvârșite și de statutul social al inculpatului, aspecte ce conferă faptei o gravitate și un pericol social sporit.
Astfel, inculpatul în calitatea pe care o avea de ofițer de poliție în cadrul A.P.B., a creat convingerea denunțătoarei T.G., că prin relațiile datorate funcției sale, precum și faptului că nu cu mult timp în urmă lucrase la I.P.J. Galați, fiind coleg cu polițiștii care instrumentau dosarul penal al acesteia, va putea să se sustragă răspunderii penale.
De altfel, atitudinea inculpatului, care a vorbit la telefon cu unul din polițiștii care lucra în dosar, în termeni familiari, de față cu denunțătoarea T.G. și martorul Z.G., a sporit încrederea acesteia că îi va rezolva situația favorabil.
Astfel se explică comportamentul denunțătoarei, care în mod repetat, pe o perioadă mare de timp, i-a oferit inculpatului diferite sume de bani, bunuri alimentare și servicii în valoare de 242.010.226 lei.
După cum rezultă din actele dosarului denunțătoarea T.G. era cercetată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de evaziune fiscală prin care s-au produs statului un prejudiciu de peste 20 milioane lei, dosarul aflându-se în prezent la D.I.C.O.D. din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. București.
De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să țină seama și de atitudinea inculpatului care nu a recunoscut fapta comisă, nu a restituit sumele de bani și contravaloarea produselor primite pe nedrept și a încercat să discrediteze pe denunțătoare arătând că a întreținut relații intime cu aceasta, iar bunurile primite ar fi fost sub formă de cadouri.
Față de comportamentul inculpatului, atât pe perioada comiterii faptei cât și pe perioada întregului proces penal, precum și față de calitatea pe care o avea de ofițer de poliție, Curtea consideră că pedeapsa aplicată este prea mică, iar modalitatea de executare nu corespunde pericolului social ridicat al infracțiunii comise.
Având în vedere această situație, Curtea urmează, ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., să admită recursul parchetului, să caseze sentința, să majoreze pedeapsa înlăturând dispozițiile art. 861C. pen.
în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, ca fiind nefondate, recursurile declarate de inculpat și denunțătoare.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5807/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5805/2005. Penal → |
|---|
