ICCJ. Decizia nr. 5823/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 826 din 9 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul T.V., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 21 aprilie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1913 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului București, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată separat de cea de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.710.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar.
S-a luat act că partea vătămată S.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
La data de 20 aprilie 2003, partea vătămată S.F. și-a sărbătorit ziua numelui în fața unui bloc vecin, consumând băuturi alcoolice cu vecini și rude.
La un moment dat și-a făcut apariția inculpatul T.V., pe care partea vătămată îl cunoștea. Inculpatul a rămas și el la petrecere, consumând băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată.
După un timp, inculpatul și partea vătămată au urcat în locuința acesteia din urmă, însoțiți de martora T.G.
La un moment dat, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i împrumute o sumă de bani, dar fiind refuzat de aceasta și, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a luat dintr-un sertar un cuțit, cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona gâtului.
Urmare intervenției martorei T.G., partea vătămată a reușit să fugă din apartament, dar întrucât sângera abundent, a căzut în stare de inconștiență în fața blocului.
Din raportul de expertiză medico - legală nr. A1/5942/2003 a rezultat că, partea vătămată a fost internată cu diagnosticul plagă prin înjunghiere, pneumodiastin și insuficiență respiratorie acută, fiindu-i acordate 25-30 zile de îngrijiri medicale, leziunile suferite punându-i în primejdie viața.
S-a mai precizat în expertiza medico - legală că leziunea traumatică a fost localizată la nivel cervical anterior, cu interesare traheală, cu efizem subcutanat și dispnee, având lungimea tegumentară de 2 cm, iar la nivelul traheei de 1,5 cm.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul T.V. care a criticat-o sub aspectul greșitei sale condamnări pentru o faptă, pe care nu a săvârșit-o. în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Prin decizia penală nr. 579 din 29 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.V.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă arestarea preventivă a acestuia de la 21 aprilie 2003 la zi.
A fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut că întreg materialul probator administrat în cauză dovedește, cu prisosință că inculpatul a fost cel care a tăiat-o cu cuțitul pe partea vătămată, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor T.G., R.N. și R.D.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a constatat că au fost respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.V. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.
în principal, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că nu a săvârșit fapta, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei, în sensul diminuării cuantumului acesteia spre limita minimă prevăzută de textul incriminator.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Invocarea nevinovăției de către inculpatul T.V. contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Din declarațiile martorilor T.G., R.N. și R.D. a rezultat, indubitabil că, inculpatul a lovit cu cuțitul partea vătămată, după care a ieșit din bloc în urmărirea acesteia, cu cuțitul în mână și, murdar de sânge pe haine, a fost prins și imobilizat de persoanele aflate în fața blocului.
Negarea evidenței faptelor de către inculpat nu face decât să demonstreze atitudinea acestuia de ignorare a normelor legale ce protejează viața umană și lipsa totală de regret față de consecințele agresiunii, lucru ce a determinat instanțele de fond și apel să aplice o pedeapsă relativ mare, dar corespunzătoare necesităților procesului reeducațional.
Astfel, înalta Curte apreciază că nu există temeiuri pentru achitarea inculpatului, iar reindividualizarea sancțiunii, în sensul diminuării cuantumului acesteia ar împieta grav asupra realizării scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive a acestuia de la 21 aprilie 2003 la 17 octombrie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5809/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5806/2005. Penal → |
|---|
