ICCJ. Decizia nr. 5822/2005. Penal
| Comentarii |
|
Pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 31 mai 2005, s-a înregistrat dosarul privitor la un lot de 10 inculpați trimiși în judecată prin Rechizitoriul din 30 mai 2005 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava (dosar nr. 9D/P/2004).
Dintre cei 10 inculpați trimiși în judecată, 4 s-au aflat și se află în stare de arest preventiv și anume: B.D.Șt. (cu antecedente penale), L.I.C. (cu antecedente penale), A.C. (fără antecedente penale) și P.D. (recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)) pentru următoarele infracțiuni:
- 1. B.D.Șt., pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a unei infracțiuni de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4) din aceeași lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada februarie - aprilie 2002, împreună cu inculpatul B.C. au recrutat și transportat în Germania și apoi în Olanda în scopul exploatării prin practicarea prostituției o minoră la data respectivă, fiind născută la 26 august 1984.
- 2. L.I.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 189 alin. (1) C. pen.; asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în cursul anului 2004, s-a asociat în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni de înșelăciune, vătămare corporală și furt calificat, cu inculpații M.F., J.A., A.C., făptuitorul L.B.M. și învinuitul D.M.; înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. și furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 41 lit. e) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
- 3. A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. și tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- 4. P.D., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 323 alin. (1) și art. 208 - art. 209 lit. e) și g) C. pen., fiecare și cu aplic art. 37 lit. d) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
La data de 1 iunie 2005, în Camera de Consiliu, Tribunalul Suceava, în baza art. 3001alin. (3) și art. 160b C. pen., a constatat că măsura arestării preventive a celor 4 inculpați sus-menționați, este temeinică și legală, motive pentru care a menținut-o.
Primul termen de judecare al cauzei de față la Tribunalul Suceava (dosar nr. 1436/P/2005) a fost la 6 iulie 2005, când potrivit art. 3002raportat la art. 1606alin. (3) C. pen., s-a menținut starea de arest a celor 4 inculpați.
Al doilea termen de judecare al cauzei a fost, la 3 august 2005, când din nou conform art. 3002și art. 160b alin. (3) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților B.D.Șt., L.I.C., A.C. și P.D. și s-a respins, ca nefondată, cererea acelorași inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Nemulțumiți de această dispoziție a tribunalului luată în ședința publică, de la 3 august 2005, toți cei patru inculpați arestați preventiv au declarat recurs.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 47 din 5 august 2005, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații enunțați.
Așa fiind, la 5 august 2005, rămâne definitivă măsura arestării preventive a celor 4 inculpați.
La următorul termen de judecată, de la 31 august 2005, Tribunalul Suceava, în ședință publică, ca instanță de fond potrivit art. 3002C. pen., din nou și din oficiu, a verificat pentru cei patru inculpați temeinicia și legalitatea măsurii privative de libertate, dar apreciind-o ca prematură, a prorogat pronunțarea pentru termenul următor.
De la acest termen însă cei patru inculpați arestați preventiv, au început a recuza pe toți judecătorii de la Tribunalul Suceava și în aceste condiții dosarul a început a fi înaintat la Curtea de Apel Suceava spre competentă soluționare.
Primele încheieri în acest sens sunt cele din Camera de Consiliu de la 23 și 27 septembrie 2005 și prin care Curtea de Apel Suceava, a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de cei patru inculpați împotriva tuturor judecătorilor de la Tribunalul Suceava.
După pronunțarea acestor soluții, dosarul a fost întors de către Curtea de Apel Suceava, la Tribunalul Suceava, pentru a se continua cercetarea judecătorească.
în ședința publică însă, din 28 septembrie 2005, pentru a doua oară, dar de data aceasta doar inculpatul arestat preventiv B.D.Șt. repetă cererea și recuză din nou toți judecătorii de la Tribunalul Suceava. în consecință, din nou dosarul de fond s-a impus a fi trimis la Curtea de Apel pentru soluționarea celei de-a doua cereri de recuzare formulată de inculpatului B.D.Șt.
C.A. Suceava primind dosarul în ședința publică, din 28 septembrie 2005, cu participarea procurorului I.N., prin aplicarea art. 52 alin. (51) C. pen., care prevede că: "în cauzele cu inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recuzare înainta de a se pronunța asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condițiile prevăzute de lege", a procedat întocmai.
Așa fiind, prin încheierea ședinței publice, din 28 sept 2005, C.A. Suceava cu participarea procurorului și potrivit textului enunțat a menținut arestarea preventivă a celor 4 inculpați, mai înainte de soluționarea cererii de recuzare, deoarece astfel o indică textul, dar și pentru faptul că același inculpat B.D.Șt. în continuare a recuzat și pe toți judecătorii de la C.A. Suceava.
Cauza fiind indivizibilă pentru toți inculpații și aflându-ne în situația specială prevăzută de art. 52 alin. (51) C. pen., Curtea de Apel Suceava, prin aplicarea acestui text, a înaintat dosarul, de îndată, la înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a soluționa de data aceasta, cererea de recuzare a tuturor judecătorilor săi.
La înalta Curte de Casație și Justiție s-a format dosarul de față cu nr. 5922/2005 și al cărui obiect, nu-l constitue numai soluționarea cererii de recuzare formulată de inculpatul B.D.Șt. a tuturor judecătorilor de la C.A. Suceava ci și recursurile acestui inculpat, dar și ale inculpaților L.I.C. IC și P.D. împotriva arestării lor preventive luată prin aceeași încheiere, respectiv a ședinței publice din 28 septembrie 2005.
Prin recursurile lor, inculpații B.D.Șt., L.I.C. și P.D. critică încheierea ședinței publice, din 28 septembrie 2005, a C.A. Suceava susținând că s-a dispus nelegal menținerea arestării lor preventive, atâta vreme cât ei nu au fost chemați a-și spune cuvântul, ca de altfel și reprezentantul parchetului, care nu a participat la această ședință de judecată. Sancțiunea care intervine pentru această nelegalitate este nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen. și care atrage consecința imediată a constatării că, de la 3 octombrie 2005, arestarea lor preventivă, nu mai are nici un temei legal și se impune deci punerea de îndată în libertate și în această stare să continue cercetarea judecătorească.
Atât cererea de recuzare, precum și recursurile, urmează a se vedea că sunt nefondate.
Curtea, verificând actele dosarului în raport de toate criticile aduse dispozițiilor încheierii ședinței publice, de la 28 septembrie 2005, a C.A. Suceava, va reține următoarele:
Cererea de recuzare care privește întreaga instanță, respectiv întregul corp de judecători ai Curții de Apel Suceava, potrivit art. 52 alin. (5) C. pen," trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător".
Cum, inculpatul B.D.Șt avea obligația sus-menționată și cum nu a respectat-o, în sensul că nu a indicat vreun motiv de incompatibilitate în care s-ar afla, pentru soluționarea cauzei de față, magistrații, cererea de recuzare urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Față de comportamentul expus, se apreciază că inculpatul B.D.Șt. a fost lipsit de bună credință în folosirea drepturilor sale procesuale.
Trecând la analiza criticilor declarate de cei trei inculpați împotriva dispoziției încheierii din 28 septembrie 2005 a C.A. Suceava și prin care li s-a menținut starea de privare de libertate, urmează a se vedea că măsura luată este temeinică și legală
Astfel, examinându-se hotărârea atacată în raport de criticile aduse de inculpații recurenți, dar și față de prevederile art. 52 alin. (51), art. 52 alin. (2), art. 3859pct. 5, art. 33 lit. a) și b) și art. 35 C. pen., precum și din oficiu, constată că dispoziția este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.
Analiza cronologică a activităților întreprinse de cei trei inculpați recurenți s-a făcut, pentru a evidenția conduita procesuală a acestora, cu începere de la 1 iunie 2005 la instanța de fond și până la 28 septembrie 2005, data când se pronunță de către C.A. Suceava hotărârea atacată (respectiv încheierea din ședința publică de la această dată) demonstrează că aceștia au exercitat abuziv drepturile lor procesuale, împiedicând desfășurarea în condiții normale a procesului penal.
De altfel, acest mod de conduită al unora dintre inculpații arestați preventiv, a determinat legiuitorul să abroge alin. (7) al art. 52 C. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004 și în acest sens reținem din preambulul acestui act normativ că motivul abrogării a fost "necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care împietează asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal și poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși".
Se mai constată că potrivit art. 3859pct. 5 C. pen., o hotărâre este supusă casării dacă "judecata a avut loc fără participarea procurorului, când aceasta este obligatorie potrivit legii".
Prin participarea procurorului I.N., la ședința de judecată, această cerință a legii a fost adusă la îndeplinire cum de altfel o prevăd și dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen., motive pentru care nu poate interveni sancțiunea nulității absolute invocată de către cei trei recurenți.
Așadar, rezultă că ceea ce dă conținut cazului de casare prevăzut în art. 3859pct. 5 C. pen., nu este decât absența procurorului din instanță nu și absența opiniei acestuia, cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-o situație specială și anume cea prevăzută de art. 52 C. pen., adică instanța a fost obligată să se pronunțe asupra stării de arest preventiv al unor inculpați, în cadrul soluționării unei cereri de recuzare și când prezența părților și a procurorului este facultativă.
Nu poate fi omisă nici împrejurarea că, ne aflăm într-o cauză de indivizibilitate în condițiile art. 33 lit. a) și b) C. pen. și în cadrul soluționării unei cereri de recuzare ce se soluționează în ședință secretă," cu participarea facultativă a părților și deci fără citarea inculpaților în speță, potrivit art. 52 alin. (1) și (2) C. pen.
Așa fiind, textul art. 197 alin. (2) C. pen., în care se arată printre altele că sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și "dispozițiile referitoare la participarea procurorului", are în vedere, în mod exclusiv constituirea instanței cu procuror și nu exercitarea dreptului său de a pune concluzii. Același înțeles îl are această sintagmă (participarea procurorului) de altfel și în cuprinsul art. 38511 alin. ultim, art. 376 și art. 315 C. pen.
Apoi, nerespectarea dispozițiilor legii cu privire la obligația procurorului de a lua cuvântul nu este sancționată cu nulitatea absolută ci cu o nulitate relativă, aceasta acoperindu-se în condițiile art. 197 alin. (4) C. pen., și omisiunea instanței de a cere concluziile reprezentantului ministerului public după cum arătam mai sus, nu poate formula un motiv de casare în cauzele în care părțile au lipsit și prezența acestora nu este obligatorie (ex. cazul cererilor de recuzare).
Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de inculpați vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. și menținută hotărârea atacată, respectiv încheierea ședinței publice din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Suceava pentru a soluționa cea de a doua cerere de recuzare formulată de inculpatul B.D.Șt. a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Suceava, cerere nemotivată în scris.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5825/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5809/2005. Penal → |
|---|
