ICCJ. Decizia nr. 5830/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1474 din 12 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege și în baza acestui din urmă text de lege au fost condamnați, inculpații:
R.P.V. și
V.M. la câte 10 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 au fost condamnați aceeași inculpați la câte 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpații să execute câte 10 ani închisoare și câte 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă detenția preventivă de la 8 ianuarie 2003 până la 30 aprilie 2004.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,10 grame heroină.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță a reținut că, la data de 7 ianuarie 2003, martorul D.L. a spart cu un topor geamurile laterale stânga ale autoturismului în care se aflau cei doi inculpați și martorul I.Șt.C., motivându-și gestul prin faptul că inculpații au vândut anterior droguri fiului său minor D.A.
Organele de poliție care s-au deplasat la fața locului, efectuând controlul autoturismului au găsit sub bancheta din spate o fiolă spartă și 2 seringi care prezentau urme de heroină, iar în portbagaj, în geaca inculpatului V.M., într-un buzunar, 2 punguțe de plastic ce conțineau 0,16 grame heroină în amestec.
S-a mai reținut că anterior acestui eveniment, cei doi inculpați erau cunoscuți în comuna Mogoșoaia atât prin faptul că obișnuiau să folosească droguri cât și prin aceea că ofereau droguri spre vânzare.
împotriva sentinței au declarat apel ambii inculpați, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, susținând că percheziția asupra autoturismului a fost făcută de către un organ necompetent, o parte din martori au revenit asupra declarațiilor de la urmărirea penală, iar din vizionarea casetei video rezultă suspiciunea că martorul D.L. ar fi introdus drogurile în buzunarul gecii.
Prin decizia penală nr. 259 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel, secția I penală, s-au admis recursurile declarate de inculpații R.P.V. și V.M., a fost desființată parțial sentința și pe fond s-au descontopit fiecare din pedepsele rezultante aplicate inculpaților, în pedepsele componente.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus din fiecare din fiecare pedeapsă de câte 2 ani închisoare perioada arestării preventive de la 8 ianuarie 2003, la 30 aprilie 2004.
în motivarea deciziei se arată, că evenimentele care alcătuiesc situația de fapt, reținută de prima instanță, sunt stabilite cu certitudine numai cele din data de 7 ianuarie 2003.
Se mai arată că, avându-se în vedere cerințele legale privind conturarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni, în cauză localizarea în timp și indicarea locului infracțiunii, a cantității și a măsurii drogurilor, precum și a persoanelor care au cumpărat, nu se poate presupune că inculpații au comis trafic de droguri doar că o parte din martorii audiați au declarat că aceștia sunt cunoscuți ca traficanți de droguri.
Lipsind aceste elemente ale infracțiunii, concluzia este aceea de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, a conchis instanța de apel.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații R.P.V. și V.M.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Parchetul critică decizia pentru greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 din aceeași lege, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., susținând că soluția adoptată de instanța de apel este rezultatul unei erori grave de fapt, solicitând casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, apelul inculpaților fiind greșit admis.
Recursul este fondat.
într-adevăr instanța de apel, a făcut doar o apreciere generală, fără a se referi la nici o probă în legătură cu infracțiunea de trafic de droguri de mare risc la o gravă eroare de fapt.
Din analiza materialului probator, se constată, conform concluziei instanței de apel, că ambii inculpați se fac vinovați, pe lângă consumul de droguri de mare risc (heroină) și de traficul de astfel de droguri.
Această situație a fost corect reținută de instanța de fond pe baza găsirii în autoturismul inculpaților a două seringi și unei fiole, sparte, cu urme de heroină și în geaca inculpatului V.M. a două punguțe cu heroină și depozițiilor martorilor D.L., O.N., D.C., D.G., T.A., D.A.B., D.E.L., A.D. și D.A.M.
Depozițiile martorilor sunt veridice și nu sunt motive întemeiate a fi suspicionate ca nesincere.
Prima instanță a analizat și în ansamblul depozițiile martorilor cauzei, trăgând concluzii corecte asupra vinovăției inculpaților.
Totodată, a analizat și apărarea inculpatului R.P.V. că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunile respective căci a fost plecat din țară în perioada 19 iulie 2002 - 5 octombrie 2002 și 30 octombrie 2002 - 3 decembrie 2003.
Tribunalul a apreciat corect ca irelevantă această împrejurare, motivând că depistarea inculpaților având loc la data de 7 ianuarie 2003, și probatoriul administrat demonstrează că ambii inculpați au consumat și comercializat droguri (heroină) înainte de această dată, evident când inculpatul R.P.V. era în țară, nu se poate susține că nu a săvârșit infracțiunile respective.
Instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt și ca urmare considerând greșit că recursul inculpaților este întemeiat, l-a admis și a achitat pe inculpați pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
în consecință, se impune casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Cu privire la recursurile declarate de inculpații R.P.V. și V.M.
Inculpații au criticat decizia instanței de apel pentru menținerea condamnării lor pentru infracțiunea de consum de droguri de mare risc prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, susținând că există dubii asupra modului cum s-a efectuat urmărirea penală și de faptul că primul inculpat a fost în perioade mari de timp în străinătate, solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea unor pedepse reduse prin recunoașterea de circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpaților pentru ambele infracțiuni, astfel cum s-a arătat la examinarea recursului procurorului și nu există nici un dubiu cu privire la modul în care s-a efectuat urmărirea penală.
Apărarea inculpatului R.P.V. că a fost plecat din țară în unele perioada de timp în anul 2002 și nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, prima instanță, a fost analizată de acea instanță cât și de instanța supremă și respinsă corect și motivat.
Nici cererea de aplicare a unor pedepse reduse prin recunoaștere de circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată executării nu poate fi admisă, avându-se în vedere gravitatea faptelor, față de faptul că inculpații au vândut droguri și unui minor și că au dovedit nesinceritate, pe tot parcursul procesului penal, iar suspendarea condiționată a executării nu este admisibilă față de cuantumul pedepsei rezultante.
Pentru considerentele ce preced, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a se casa decizia atacată și menține ca fiind legală și temeinică sentința penală nr. 1474 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, apelurile inculpaților fiind greșit admise.
Recursurile declarate de cei doi inculpați au fost nefondate, s-a respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat
| ← ICCJ. Decizia nr. 5831/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5829/2005. Penal → |
|---|
