ICCJ. Decizia nr. 5834/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 136 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Gorj, inculpatul R.C. a fost condamnat, la 11 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., și pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare.
în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 10 alin. (1) din aceeași lege.
S-a dedus arestul preventiv de la 16 ianuarie 1997, până la data pronunțării sentinței și s-a constatat pedeapsa executată.
S-a luat act că partea civilă F.Ț. Târgu Jiu nu s-a constituit parte civilă.
S-a reținut următoarea situație de fapt:
La 19 decembrie 1996, inculpatul R.C. s-a prezentat la F.Ț. Târgu Jiu pentru a ridica pentru societatea sa SC R. SRL Craiova, o cantitate de țigări, în care scop a prezentat martorului D.C., șef serviciu desfacere, o chitanță emisă de B.C., filiala Târgu Jiu, în care se menționa că a depus în contul unității suma de 310.000.000 lei, pentru plata mărfii.
Față de această chitanță, s-a scos pe rampa depozitului o cantitate corespunzătoare de țigări în baxuri, majoritatea fiind încărcată în două autocamioane, restul rămânând pe rampă.
între timp, martorul D.C., constatând că documentul de plată, prezentat de inculpat, era fals, a sistat încărcarea și a sesizat organele de poliție.
S-au deplasat la fața locului ofițerii de poliție O.M. și C.V. care au inventariat cantitatea de țigări încărcată în cele 2 autocamioane, constatând că erau 4300 baxuri cu țigări Carpați, în valoare de 278.244.000 lei.
Diferența de țigări Carpați până la 309.112.800 lei, inclusiv 20 cutii țigări Coloana se afla pe rampa de încărcare.
întreaga cantitate de țigări a fost menționată în procesul-verbal din 19 decembrie 1996 și a fost reintrodusă în depozitul fabricii de țigări de către martorul D.C. a doua zi, când s-a întocmit procesul-verbal de către ofițerii de poliție O.M. și P.N., care a fost semnat și de conducătorii auto ai celor două autocamioane.
S-a mai stabilit după aceea că și la 22 noiembrie 1996, inculpatul procedase ca și la 19 decembrie 1996.
Astfel, la această dată a prezentat la fabrica de țigarete o chitanță falsă pentru suma de 160.200.000 lei și a ridicat produse de tutun în valoare de 157.501.680 lei.
După trei zile, respectiv la 25 noiembrie 1996 a plătit valoarea produselor ridicate.
împotriva sentinței penale nr. 136/1997 a Tribunalului Gorj au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul, iar prin decizia penală nr. 323 din 11 iunie 1998, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința și a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune în două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnându-l pe inculpat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și respectiv 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea unor drepturi.
în baza art. 291 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat la un an și 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 1997, la 16 decembrie 1997.
S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1790 din 20 aprilie 2000, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Condamnatul R.C. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând cercetarea ofițerilor de poliție O.M., C.V. și P.N. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece aceștia în procesele-verbale pe care le-au întocmit cu ocazia cercetărilor ce s-au efectuat împotriva sa, respectiv procesele-verbale din 19 și 20 decembrie 1996 au menționat date ireale cu privire la cantitatea de țigări pe care au găsit-o în autocamioanele ce erau încărcate la depozitul F.Ț. Târgu Jiu, astfel că i s-a reținut un prejudiciu majorat, pentru care a fost condamnat.
Prin ordonanța din 10 noiembrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția urmărire penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef P.N., comisarul C.V., ambii de la S.I.F. din cadrul I.P.J. Gorj și O.M. fost ofițer superior de poliție, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Se motivează, în esență, că nu rezultă nici un element care să demonstreze că cei trei ofițeri de poliție ar fi menționat date fictive în cele două procese-verbale menționate.
împotriva sus-arătatei ordonanțe, petiționarul a formulat plângere potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susținând că greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin rezoluția din 25 noiembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar, motivând că din actele premergătoare ce s-au efectuat în cauză, nu rezultă indicii de săvârșirea de către ofițerii de poliție menționați, cu ocazia întocmirii celor două procese-verbale, a infracțiunilor reclamate de R.C., astfel că nu se impune infirmarea soluției dată în cauză de către procuror.
După respingerea plângerii, petiționarul s-a adresat conform art. 2781alin. (1) C. proc. pen., Curții de Apel Craiova, solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, declarării ca false a proceselor-verbale și trimiterea în judecată a celor reclamați.
Prin sentința penală nr. 43 din 9 mai 2005, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiționar, motivând că rezoluția atacată este legală și temeinică.
împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, reiterând cele arătate în plângerile inițiale, menționând că făptuitorii au mai adăugat cantitatea de țigări în procesele-verbale și că nu au consemnat în procesele-verbale că mai existau țigări pe rampă, deci s-au trecut date ireale majorându-se greșit prejudiciul.
Criticile formulate sunt nefondate.
Obiecțiunile formulate de petiționar au fost temeinic analizate de Curtea de Apel Craiova și apreciate just ca nefondate.
Din depozițiile martorilor D.C., inginer șef la compartimentul desfacere al fabricii amintite, P.D., facturist și S.G., gestionar la aceeași fabrică, rezultă că în baza chitanței false privind plata sumei de 31 milioane lei, s-a întocmit dispoziția de livrare pentru cantitatea de țigări de această valoare, ultima martoră a început livrarea încărcând un prim autocamion și în timp ce încărca și al doilea autocamion, i s-a comunicat de facturistă să sisteze încărcarea căci este o încurcătură cu ordinul de plată, apoi s-a procedat la sigilarea autocamioanelor, iar a doua zi le-a descărcat.
Faptul că în autocamioane a fost încărcată o cantitate de țigări în valoare mai mică, anume de 278.112.800 lei și nu de 310.000.000 lei cât s-a reținut, este consecința faptului că diferența a rămas pe rampa de încărcare în urma sistării încărcării, după constatarea că chitanța de plată este falsă, fapt ce rezultă din depozițiile acelorași martori și procesul-verbal din 19 decembrie 1996.
în raport de situația de fapt corect reținută, s-a concluzionat corect că rezoluția din 10 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 400/P/2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerii de poliție P.N., C.V. și O.M. este legală și temeinică.
Ca urmare și sentința Curții de Apel Craiova prin care s-a respins plângerea petiționarului a fost corectă, astfel recursul împotriva acesteia a fost nefondat, s-a respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul avocat oficiu ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5861/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5836/2005. Penal → |
|---|
