ICCJ. Decizia nr. 5829/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 8 din 17 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1430/2004, inculpatul F.I.A. a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen.
De asemenea, prin aceeași sentință, inculpatul L.E. a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. a) - b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 74 și art. 76 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părții vătămate B.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în dimineața zilei de 7 noiembrie 2003, cei doi inculpați s-au deplasat împreună cu mai multe persoane, ce făceau parte din grupuri distincte, în livada de pomi fructiferi de pe raza satului Frasini, județul Dolj, cu intenția de a sustrage fructe.
în timp ce culegeau mere și gutui, au fost surprinși de paznicul B.D. și pentru a nu fi identificați, inculpații au încercat să fugă. Fiind ajunși de paznic, acesta le-a cerut să-i însoțească la sediul fermei pentru a le lua datele de stare civilă
Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul L.E. l-a îmbrâncit și amenințat pe paznicul B.D., moment în care au intervenit și inculpații F.I.A., care au lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă peste corp, până când aceasta nu a mai putut reacționa.
înainte de a părăsi locul faptei, inculpații L.E. și F.I.A. i-au sustras părții vătămate un topor și o umbrelă, bunuri ce au fost găsite ulterior la locuințele inculpaților.
Trebuie menționat faptul că inculpatul I.E. a fost judecat și condamnat într-un alt dosar.
în urma agresiunii, partea vătămată B.D. a suferit leziuni traumatice corporale ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 16.000.000 lei.
împotriva sentinței penale de mai sus, ambii inculpați au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 201 din 9 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați.
Nemulțumit de soluția instanței de apel, inculpatul L.E. a atacat-o cu recurs, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât intenția sa nu a fost să fure fructe ci doar să le culeagă pe cele căzute pe pământ.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856și art. 3857alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Susținerile inculpatului L.E. că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie nu pot fi primite.
Astfel, tâlhăria este o infracțiune complexă, aceasta reflectându-se în elementul său material care se realizează prin acțiunea de furt (principală) și prin acțiunea de violență, de amenințare sau de constrângere (adiacentă).
Faptele inculpatului L.E. de a sustrage fructe din livada păzită de partea vătămată B.D. și de a o amenința și agresa pe aceasta pentru a-și asigura scăparea, constituie infracțiunea de tâlhărie, deoarece prin acțiunile respective s-a adus o atingere relațiilor sociale care formează obiectul juridic special adiacent al infracțiunii de tâlhărie, realizându-se violența specifică acestei infracțiuni.
Modalitatea în care a acționat inculpatul, deplasându-se în livadă cu o căruță, împreună cu mai multe persoane, având asupra lor bâte, scoate în evidență intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea.
Vinovăția acestuia rezultă fără nici un dubiu din declarațiile părții vătămate, precum și din declarațiile mai multor martori oculari ascultați în cauză.
Astfel, martorul R.E. arată: "I-am văzut pe cei doi inculpați la locul conflictului și i-am văzut când l-au lovit pe paznic.
De asemenea, martorul P.G. declară: "I-am văzut și pe inculpați la locul conflictului și i-am văzut și când ei l-au lovit pe paznic cu ciomegele pe care le aveau în căruță", iar martorul R.V. (propus de inculpat) arată: "Am plecat în ziua respectivă cu familia L. în plantația de meri să luăm mere și în timp ce culegeam am fost surprinși de paznic".
Având în vedere cele arătate mai sus, în cauză nu se impune achitarea inculpatului L.E., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5830/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5828/2005. Penal → |
|---|
