ICCJ. Decizia nr. 5836/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 82 din 8 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a admis cererea formulată de condamnatul B.V. și s-a dispus întreruperea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 49/2004 a Tribunalului Călărași, pe o durată de 3 luni.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că familia condamnatului se află într-o situație dificilă, fapt ce impune prezența condamnatului la domiciliu.

împotriva sentinței sus-arătate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că motivele invocate de petiționar nu atrag incidența art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 592 din 29 iulie 2005, a admis apelul parchetului și a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.V., apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legii procesual penale.

Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul B.V. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Este de reținut că pentru a asigura concomitent scopul procesului penal și scopul pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată exclusiv, în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

în motivarea cererii sale, condamnatul a învederat instanței că este singurul care realizează venituri, că are în întreținere copii minori, iar familia locuiește într-o anexă improvizată, deoarece locuința aflată în construcție nu este finalizată.

Mai arată că executarea pedepsei influențează negativ situația firmei unde este administrator, atât în ce privește situația financiară cât și în ceea ce privește derularea contractelor.

Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria municipiului Oltenița rezultă că petiționarul are în întreținere doi copii minori, că el era singurul care realiza venituri și că familia locuiește într-o anexă a gospodăriei alcătuită din două camere, mobilate și bine întreținute, iar spațiul de gătit este improvizat.

Este adevărat că familia petiționarului se află într-o situație deosebită, dar faptul că nu se poate ocupa de firma sa, iar imobilul aflat în construcție nu este terminat nu constituie acele împrejurări speciale la care face referire art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

De altfel, petiționarul a avut la dispoziție timpul necesar pentru a lăsa ordine la firma al cărui asociat unic este, având în vedere că soluționarea dosarului penal în care a avut calitatea de inculpat a avut loc la 22 martie 2005, iar punerea în executare a sentinței de condamnare s-a realizat la data de 5 mai 2005.

în cauză, condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de legea procesual penală care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.

Așa fiind, în temeiul art. 38515, alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.V.

Au fost văzute și dispozițiile art. 192, alin. (2) C. proc. pen.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5836/2005. Penal