ICCJ. Decizia nr. 5839/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 223 din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 623/P/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul H.N.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute în art. 394 C. proc. pen., întrucât motivele invocate de revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind admisibilă ca, pe calea extraordinară a revizuirii să se facă o nouă apreciere a probelor sau să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul condamnat H.N. care a solicitat admiterea cererii de revizuire susținând că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 347 din 25 august 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 990/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul H.N.
A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul-revizuient H.N. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea cererii de revizuire.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 223 din 27 aprilie 2005, condamnatul H.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 241 din 25 iunie 1999 a Tribunalului Galați.
în motivarea cererii, revizuientul a susținut că a fost condamnat pe nedrept, că pedeapsa aplicată este prea aspră și că starea sănătății sale s-a depreciat.
înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 241 din 25 iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a aplicat inculpatului revizuient o pedeapsă de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) C. pen., și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3550 din 22 septembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 4715/1999, prin care s-a respins recursul inculpatului.
în fapt, s-a reținut, că în luna decembrie 1998, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat victimei H.V., tatăl său, mai multe lovituri cu corpuri contondente, în zone vitale, cauzându-i moartea.
Potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a înaintat instanței cererea de revizuire a condamnatului H.V., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată.
Din examinarea conținutului cererii, înalta Curte constată că, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Revizuientul condamnat nu a invocat nici la fond și nici în apel incidența vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
O nouă analiză a probelor administrate excede dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., și pentru că s-ar crea un paralelism între căile ordinare și extraordinare de atac, ceea ce ar conduce la prelungirea soluționării cauzelor penale.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient H.N.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5836/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5852/2005. Penal → |
|---|
