ICCJ. Decizia nr. 5852/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 195 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Galați, inculpatul S.G. a fost condamnat, la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., și complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b) și c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen.
în baza art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.
în conformitate cu dispozițiile art. 61 C. pen., s-a dispus menținerea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 332 zile închisoare din sentința penală nr. 1346/2004 a Judecătoriei Galați.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului S.G., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 29 octombrie 2004 la 14 aprilie 2005.
S-au constatat integral recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate C.A. și G.A.G.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.400.000 lei.
Prin aceeași hotărâre judecătorească, pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, a fost condamnat și inculpatul minor T.I. la pedeapsa rezultantă de un an și 2 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpații S.G. și T.I. (frați vitregi) au hotărât să sustragă împreună diferite bunuri prin violență.
La data de 6 octombrie 2004, ei s-au deplasat în zona liceului Gheorghe Asachi din Galați, unde s-au întâlnit cu părțile vătămate G.A.G. și C.A.
Inculpatul S.G. i-a smuls părții vătămate G.A.G. telefonul mobil din mână, iar inculpatul T.I. a smuls de la mâna părții vătămate C.A. o brățară de argint.
Cele două părți vătămate i-au rugat pe inculpați să le restituie bunurile, dar au fost amenințate de către aceștia.
Inculpații au recunoscut faptele săvârșite și au restituit bunurile sustrase.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de recunoaștere din grup și planșe fotografice, declarațiile martorilor, proces-verbal de confruntare, declarațiile inculpaților, dovezi de predare a bunurilor sustrase, acte medico-legale.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații.
Parchetul a criticat hotărârea pronunțată pentru netemeinicie, apreciind că nu se impunea aplicarea circumstanțelor atenuante în favoarea celor doi inculpați.
Totodată, a considerat că în cazul inculpatului S.G. nu se impunea menținerea beneficiului liberării condiționate.
Inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, întrucât pentru obținerea bunurilor nu au folosit violența, iar hotărârea infracțională de a săvârși faptele a constituit un act unilateral și independent al fiecăruia dintre ei.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 45/ A din 29 iulie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., reținute în favoarea inculpatului S.G. și a majorat pedepsele aplicate acestuia de la câte 2 ani închisoare, la câte 7 ani închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) alin. (2) lit. a) C. pen., și art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., ambele cu art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 332 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1346/2004 a Judecătoriei Galați și care se va contopi cu pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 8 ani închisoare.
Starea de arest a inculpatului a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.
Cu privire la inculpatul T.I., s-a dispus majorarea de la 2 ani și 2 luni la 3 ani și 2 luni a duratei termenului de încercare stabilit.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute.
Apelurile declarate de inculpații S.G. și T.I. au fost respinse ca nefondate.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei (RON).
Instanța de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este justă, dar că în raport de pericolul social deosebit al infracțiunilor comise, de modul de operare, de statutul de recidivist al inculpatului S.G., individualizarea pedepsei a fost eronat efectuată, impunându-se înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unui spor față de acesta.
Totodată, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1346/2004 a Judecătoriei Galați, în condițiile art. 61 C. pen.
Inculpatul S.G. a declarat recurs în termen legal împotriva acestei decizii penale, solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei întrucât instanța de apel nu a motivat hotărârea pronunțată și nu s-a pronunțat cu privire la cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor săvârșite din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt.
S-a mai învederat că inculpatul S.G. nu se face vinovat de săvârșirea vreuneia din faptele reținute în sarcina sa, impunându-se achitarea.
în subsidiar, s-a solicitat menținerea soluției instanței de fond cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 38515 pct. 9, 10, 14, 17 și 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și au dat încadrarea juridică legală și temeinică faptelor reținute în sarcina inculpatului S.G.
în declarațiile date în timpul urmăririi penale, acesta a arătat faptul că ceea ce i-a determinat pe el și pe fratele său să se apropie de grupul de tineri din care făcea parte și victima, a fost în realitate, prezența telefonului mobil în mâna acesteia, modul în care au acționat ulterior demonstrând împrejurarea că făptuitorii erau hotărâți să intre în posesia bunului prin orice mijloace.
Apoi, inculpatul minor T.I. l-a apucat de mână pe C.A. și i-a scos brățara de la mână, prezența fratelui său constituind un sprijin moral și fizic evident la săvârșirea infracțiunii.
La cererea părții vătămate G.A.G. de a i se restitui telefonul mobil, inculpatul S.G. a proferat amenințări ("dacă nu taci, îți sparg capul").
La rândul său, partea vătămată C.A. a arătat că s-a simțit intimidată de atitudinea amenințătoare a celor doi făptuitori, fiind evident că inculpatul tatuat (S.G.) făcuse închisoare.
în aceste împrejurări, încadrarea juridică legală este cea reținută de instanța de judecată, întrucât luarea bunurilor s-a făcut prin manifestări de forță și violență, iar păstrarea acestora s-a datorat amenințărilor proferate de inculpații care au acționat împreună.
în consecință, Curtea respinge criticile formulate cu privire la vinovăția inculpatului S.G. și la încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de acesta ca nefondate.
Curtea constată că instanța de apel a motivat suficient hotărârea pronunțată, fiind avute în vedere toate criticile formulate de apelanți, permițând instanței de control verificarea acesteia.
în consecință, critica formulată de recurent și întemeiată pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., nu este întemeiată.
Tot astfel se dovedește a fi și critica întemeiată pe dispozițiile aceluiași articol de lege, pct. 10: cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor săvârșite din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt a fost analizată de instanțele de judecată care au și motivat de ce nu au admis-o.
Recursul inculpatului S.G. se dovedește a fi întemeiat cu privire la aplicarea sporurilor de pedeapsă.
Inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 7 ani închisoare fiecare, pedepse care, prin cuantumul și modalitatea lor de executare, corespund pericolului social concret al faptelor săvârșite, modalității de operare și consecințelor produse, datelor personale ale inculpatului care este recidivist, conduitei sale procesuale.
Curtea constată că pedepsele aplicate corespund cerințelor articolului 72 C. pen., fiind puse în evidență în mod just criteriile generale de individualizare prevăzute de textul de lege și asigură realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el stabilit de art. 52 C. pen.
Curtea apreciază că în cauză nu se mai impune aplicarea sporurilor de pedeapsă (două sporuri de câte 6 luni închisoare fiecare) care au condus, în final, la stabilirea unei pedepse de 8 ani închisoare.
Totodată, Curtea constată că aplicarea sporului de 6 luni după contopirea, potrivit dispozițiilor art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., a celor două pedepse de câte 7 ani închisoare și stabilirea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare s-a făcut în mod greșit mai înainte de a se fi dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, potrivit dispozițiilor art. 61 C. pen., a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 332 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1346/2004 a Judecătoriei Galați, ceea ce a avut drept consecință contopirea eronată a acestui rest cu pedeapsa rezultantă, în loc de fiecare pedeapsă stabilită în parte, și aplicarea unui nou spor de 6 luni închisoare.
în consecință, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul S.G. și să caseze hotărârile pronunțate cu privire la aplicarea celor două sporuri de pedeapsă de câte 6 luni închisoare fiecare care vor fi înlăturate.
în conformitate cu dispozițiile art. 61 C. pen., Curtea va dispune revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 332 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1346/2004 a Judecătoriei Galați, rest care se va contopi cu fiecare dintre pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate recurentului pentru infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., și, respectiv, art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.
în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate se vor contopi, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 29 octombrie 2004, la zi.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5839/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5853/2005. Penal → |
|---|
