ICCJ. Decizia nr. 5861/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Cluj, prin sentința penală nr. 347 din 26 mai 2005 a respins cererea formulată de condamnatul F.P.A., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor, cu motivarea că este singurul întreținător al familiei, fratele lui fiind minor, iar mama bolnavă și cei doi locuiesc într-o casă care necesită reparații.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Condamnatul F.P.A. este deținut în Penitenciarul Gherla în executarea pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor.
Din ancheta socială efectuată în cauză reiese că familia condamnatului compusă din mamă și un frate, locuiește în satul Cornești, într-o casă formată din cameră, bucătărie și hol, cu suprafața de 44 mp, proprietatea mamei inculpatului, F.R.
Locuința este modestă, racordată la rețeaua de energie electrică, cu încălzire pe bază de lemne, întrucât instalația de alimentare cu gaze naturale a fost decuplată de la sistemul de alimentare, datorită lipsei posibilităților materiale de achitare a facturilor.
Familia beneficiază de ajutor social conform Legii nr. 416/2001.
Raportat la cele evidențiate în ancheta socială, instanța de fond a apreciat că, cererea condamnatului nu se încadrează în cerințele prevăzute de art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., familia lui nefiind într-o situație specială din care să poată fi salvată doar cu ajutorul condamnatului.
Simplul fapt că familia lui are o situație materială grea, nu reprezintă o situație deosebită, aceasta fiind caracteristica multor familii în actualele condiții economice.
împotriva sentinței penale a declarat apel condamnatul F.P.A. solicitând admiterea, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, reiterând motivele invocate la fond.
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 158/ A din 28 iunie 2005, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat, în baza probelor administrate în cauză, că nu există împrejurări speciale care să impună admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, condamnatul F.P.A. a declarat recurs, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie analizate și de instanța de apel și a solicitat, prin concluziile puse de apărătorul desemnat din oficiu, să se aprecieze asupra temeiniciei recursului promovat în cauză.
Examinând decizia atacată, în raport cu motivele de casare invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, conform prevederilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Potrivit referatului de anchetă socială nr. 2436 din 20 mai 2005 întocmit de Primăria comunei Mihai Viteazu, jud. Cluj, rezultă într-adevăr că mama și fratele condamnatului locuiesc într-o casă modestă, proprietate personală, formată dintr-o cameră, bucătărie și hol, în suprafață de 44 mp., racordată la rețeaua de energie electrică, încălzită cu lemne, întrucât instalația de alimentare cu gaze naturale a fost decuplată de la sistem din cauza neachitării facturilor, familia beneficiind de ajutor social, conform Legii nr. 146/2001, privind venitul minim garantat.
Or, așa cum în mod corect au reținut și instanțele, de fond și de apel, starea materială precară a familiei condamnatului, nu reprezintă o situație specială, în sensul prevăzut de textele legale mai sus-menționate, din cauza căreia executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia și nici nu poate fi remediată într-un interval de timp de numai 3 luni, cât prevede legea.
în consecință, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.P.A. și l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărarea din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5857/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5834/2005. Penal → |
|---|
