ICCJ. Decizia nr. 5883/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin contestația în anulare înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, la 16 august 2005, petentul J.I. a cerut desființarea deciziei penale nr. 3940 din 27 iunie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
în motivarea cererii sale contestatorul a afirmat că deși la termenul când s-a judecat recursul a demonstrat cu probe că a fost în imposibilitate de prezentare fiind grav bolnav, instanța a procedat la judecată, pronunțând o hotărâre nelegală.
Contestatorul a invocat în drept incidența prevederilor art. 386 pct. b) C. proc. pen.
Analizând admisibilitatea cererii în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., Curtea constată că, contestația în anulare nu este introdusă în termenul prevăzut de lege, iar martorul invocat nu se încadrează între cele prevăzute expres și imperativ de art. 386 C. proc. pen.
în sensul celor de mai sus, potrivit art. 388 C. proc. pen., termenul de introducere a contestației pentru această parte era de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere.
Hotărârea atacată pe această cale extraordinară a fost pronunțată la 27 iunie 2005, iar contestația expediată prin poștă la 12 august 2005 și primită la această instanță la 16 august 2005.
Cum termenul expira la 28 iulie 2005, contestația s-a introdus cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de lege.
Referitor la motivul invocat, legat de imposibilitatea de prezentare datorată stării de sănătate, este de observat că prevederea cuprinsă în art. 386 lit. b) C. proc. pen., are în vedere nu numai imposibilitatea de prezentare a părții la judecarea recursului, dar și imposibilitatea de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, ceea ce în speță contestatorul nu a dovedit.
Cum aceste două cerințe nu s-au realizat cumulativ, așa cum prevede textul, se constată că motivul invocat nu se încadrează în situația expres și imperativ reglementată de lege și în consecință, contestația în anulare, dedusă judecății, este inadmisibilă urmând a fi respinsă, ca atare.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 5880/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5876/2005. Penal → |
---|