ICCJ. Decizia nr. 5904/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 607 din 10 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr. 4827/2004), în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., încadrare juridică în baza căreia a condamnat pe inculpatul G.P., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a descontopit o pedeapsă rezultantă anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2677 din 23 septembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1369 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 618 din 13 mai 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București;
- un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 661 din 6 mai 2004 a Judecătoriei sectorului 2 București.
în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., Tribunalul a contopit pedeapsa aplicată în cauza de față, de 7 ani închisoare, cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2677/2004 a Judecătoriei sectorului 5 București în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
în baza art. 864C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr. 618 din 13 mai 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 5144 din 12 noiembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 661 din 6 mai 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare.
în baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 618/2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 661 din 6 mai 2003 a Judecătoriei sectorului 2 București, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, care se va executa alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul execută 10 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Din pedeapsa rezultantă s-au dedus prevenția și perioadele executate de la: 19 februarie 2002 la 15 mai 2002, de la 8 iulie 2004 la 7 februarie 2005.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
Totodată, s-a dispus anulare M.E.P.I. nr. 4706/2004 emis în baza sentinței penale nr. 2677 din 23 septembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 București și emiterea unui nou mandat în baza prezentei sentințe.
în baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpatul a fost obligat la 30.000.000 lei despăgubiri către partea civilă D.M.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în fapt, tribunalul a reținut că, în ziua de 23 aprilie 2004, inculpatul G.P. s-a aflat împreună cu martorii I.C., G.R. și D.I., în autoturismul Dacia Super Nova, în cartierul Dorobanți. La intersecția străzii Sofia, cu str. Emil Zolla, sub pretextul că a căzut pe stradă o cunoștință, inculpatul i-a cerut martorului D.I. (aflat la volanul autoturismului), să oprească. Inculpatul a coborât împreună cu martorul I.C. și amândoi au intrat în incinta A.F. a sectorului 1 București, cu intenția de a sustrage bani din buzunare. Aici, au observat-o pe partea vătămată D.M., care a scos o sumă importantă din geantă pentru a plăti la un ghișeu dar, neavând toate actele necesare, aceasta a pus banii înapoi în geantă și a plecat urmărită de cei doi.
La intersecția străzii Sofia, cu str. Emil Zolla, la o distanță de circa 5-6 m de locul în care era parcat autoturismul în care se aflau martorii D.I. și G.R., numitul I.C. a încercat să-i smulgă părții vătămate geanta diplomat și poșeta, reușind să-i smulgă din mână doar poșeta și, alergând împreună cu inculpatul G.P., ambii au urcat în au autoturism. Martorul D.I. a demarat autoturismul în trombă.
Partea vătămată a oprit un autoturism al cărui număr nu l-a reținut și l-a rugat pe șofer să pornească în urmărirea autoturismului în care a urcat cel care i-a smuls geanta, dar nu a reușit că-l prindă.
în geanta sustrasă partea vătămată avea suma de 25.000.000 lei, acte, chei și un telefon mobil.
în urma verificărilor efectuate la plângerea părții vătămate, s-a constatat că autoturismul Dacia Super Nova este proprietatea numitului D.V., tatăl martorului D.I.
La reținerea participării inculpatului în calitate de complice și nu de autor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, tribunalul a avut în vedere, în primul rând, declarațiile părții vătămate D.M., care a susținut constant că autorul faptei era îmbrăcat într-o geacă de blugi și purta pe cap o șapcă cu borul alb, din care cauza nu a putut să-i vadă fața, reținând doar că avea tenul închis la culoare sau era nebărbierit.
în faza de cercetare judecătorească, partea vătămată a precizat atât în scris, cât și cu ocazia adierii în mai multe rânduri că nu inculpatul este persoana care i-a smuls geanta, pe acesta văzându-l în incinta A.F. însoțit de un alt tânăr.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 607 din 3 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul a cerut să fie achitat pe motiv că nu sunt probe de vinovăție împotriva sa.
S-a motivat că, probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămată și ale martorilor D.I., T.C. și G.R., converg în stabilirea vinovăției inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susținând că vinovăția sa nu a fost corect stabilită.
Recursul este nefondat.
Vinovăția inculpatului rezultă din probele cauzei, depozițiile martorilor menționați fiind neechivoce în ce privește participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii. De altfel, aceste depoziții au fost examinate în amănunt atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, care au hotărât în mod just că participarea inculpatului la comiterea faptei îmbracă forma complicității, sens în care a și fost schimbată încadrarea juridică.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5905/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5881/2005. Penal → |
|---|
