ICCJ. Decizia nr. 607/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 607/2005
Dosar nr. 6833/2004
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul M.L.P. împotriva rezoluţiei nr. 292/P/2003 din 3 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a rezoluţiei nr. 6341/II/2/2003 din 2 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 8 aprilie 2003, persoana vătămată M.L.P. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin cu privire la faptul că, în ziua de 5 august 1991, fosta sa soţie S.D. a încercat să-l omoare pe fiul lor, provocându-şi un avort, aceeaşi persoană făcându-se vinovată şi de sustragerea sumei de 20 milioane lei de la tatăl său, M.E.
Prin rezoluţia nr. 1252/ P din 18 august 2003, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de S.D., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 182 C. pen. şi art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Petiţionarul a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor P.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Z.S., comisar şef în cadrul I.P. Mehedinţi, susţinând că aceştia, soluţionând plângerea sa la care am făcut referire mai sus, au săvârşit infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen. şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că făptuitorii nu s-au implicat în administrarea probelor şi soluţionarea cauzei şi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia pentru faptele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva rezoluţiei de neurmărire penală, petiţionarul M.L.P. a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 6341/II/2/2003 din 2 decembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins plângerea, ca neîntemeiată, constatând că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorii au săvârşit faptele penale sesizate.
Persoana vătămată M.L.P. s-a adresat instanţei de judecată cu plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Verificând rezoluţia pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, instanţa de fond a apreciat că aceasta este legală şi temeinică.
Făptuitorii P.I. şi Z.S. nu au instrumentat dosarul având ca obiect plângerea persoanei vătămate M.L.P., nu au dispus administrarea de probe, nu au dispus măsuri şi nu au participat la soluţionarea cauzei, astfel că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul M.L.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a constatat în mod temeinic faptul că rezoluţia de neurmărire penală dispusă de procuror este legală, întrucât faptele sesizate în sarcina făptuitorilor P.I. şi Z.S. nu există. Aceştia nu au instrumentat cauza penală având ca obiect plângerea formulată de M.L.P. împotriva fostei sale soţii S.D., nu au favorizat-o pe aceasta şi nu au produs vreo vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate prin modul de exercitare a atribuţiilor lor de serviciu.
Aşa fiind, şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.L.P. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 606/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 62/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
