ICCJ. Decizia nr. 6235/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 192 pronunțată la 23 iunie 2005 instanța astfel investită a respins cererea de revizuire ca nefondată și l-a obligat pe revizuent la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 800 000 lei.
Apelul declarat ulterior de revizuent împotriva acelei sentințe a fost, de asemenea, respins, ca nefondat, prin decizia nr. 131/ A pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, la 9 septembrie 2005, în dosarul nr. 671/2005/P.
Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanțele au reținut în esență că demersul lui O.L. a vizat inițial cazurile de revizuire definite de art. 394 alin. (1) lit. d) și respectiv art. 294 alin. (1) lit. e)) C. proc. pen., cu precizarea că în apel revizuentul a renunțat la susținerea celui de-al doilea temei legal menționat.
S-a mai relevat că prevederile art. 294 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu își găsesc nici ele incidența în cauză deoarece în speță nu sunt îndeplinite cerințele de ordin probatoriu prevăzute de art. 395 alin. (1) din același cod.
în urma respingerii apelului O.L. a declarat, în termen legal, recurs, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 5702/2005
în susținerea recursului au fost reiterate argumentele revizuentului potrivit cărora procurorii care a efectuat urmărirea penală în cazul revizuentului și al numiților A.I. și M.I. nu au ținut seama de caracterul indivizibil al cauzei și astfel i-au favorizat pe ultimii doi care, fiind judecați într-un dosar separat, au fost condamnați pentru infracțiunea de furt, iar nu pentru aceea de tâlhărie reținută în sarcina lui O.L.
în aceeași ordine de idei s-a susținut că infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., a fost comisă și de judecătorul care a respins o cerere prin care O.L. solicitase conexarea cauzelor și refacerea urmăririi penale cu privire la toți cei trei presupuși participanți la activitatea infracțională.
De asemenea, recurentul-revizuent a afirmat că în realitate el nu a s-a implicat de loc în acea activitate infracțională, astfel încât condamnarea sa definitivă pentru tâlhărie nu se justifică.
în consecință a susținut că procurorul care a efectuat urmărirea penală și judecătorul care a pronunțat respectiva condamnare se fac vinovați și de comiterea infracțiunii de represiune nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen.
în considerarea acestor argumente recurentul a afirmat că în speță operează motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect s-a subliniat în considerentele sentinței și mai ales în acelea ale deciziei instanței de apel motivul de revizuire definit de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu pate opera decât în condițiile în care în speță sunt întrunite cerințele de ordin probatoriu prevăzute de art. 395 din același cod.
Este cert însă că revizuentul nu a fost în măsură să prezinte o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului care să confirme că unul sau mai mulți magistrați ar fi fost urmăriți penal sau condamnați pentru comiterea de infracțiuni în legătură cu modul în care s-a instrumentat cauza finalizată prin condamnarea lui O.L. pentru infracțiunea de tâlhărie.
înscrisurile depuse în dosarul de recurs la termenul de la 3 noiembrie 2005 fac în schimb dovada inițierii unor demersuri separate, având drept obiectiv condamnarea penală a unui judecător și unui procuror.
Deși nefinalizate aceste demersuri demonstrează că revizuentul nu a ignorat cerințele art. 395 C. proc. pen., la care a evitat totuși să se refere cu ocazia motivării recursului.
într-un asemenea context toate celelalte argumente expuse în susținerea recursului apar ca lipsite de relevanță, dat fiind că nerespectarea textului de lege amintit este motivul esențial avut în vedere de instanțe pentru respingerea cererii de revizuire și respectiv a apelului făcut în cauza de față.
Reținând așadar că în cauză nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 3859C. proc. pen., Curtea va face aplicarea art. 38515 pct. 1 litera b) din același cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuent a fost obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6233/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6246/2005. Penal → |
|---|
