ICCJ. Decizia nr. 6230/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 176, pronunțată la 9 februarie 2005, în dosarul nr. 7022/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat-o pe inculpata I.C. la 6 ani de închisoare în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a art. 76 lit. a) C. pen.
Prin aceeași sentința s-a dispus:
executarea pedepsei în regim de deținere, potrivit art. 57 C. pen.;
interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complimentară, aplicată inculpatei în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 C. pen.;
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), ca pedeapsă accesorie aplicată conform art. 71 C. pen.;
menținerea, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a măsurii arestării aceleiași inculpate;
deducerea, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată a perioadei de la 2 decembrie 2004 și până la data pronunțării, în care inculpata s-a aflat în stare de reținere și apoi de arestare preventivă;
confiscarea, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, și distrugerea unei cantități de 1,43 de grame de heroină ridicate de la inculpată, cu mențiunea că o parte a acesteia (0,18 grame) a fost utilizată cu prilejul efectuării unor analize de laborator și obligarea inculpatei la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 5.000.000 lei vechi.
De asemenea, s-a dispus restituirea către inculpată a sumei de 720 000 lei găsite asupra acesteia și consemnate la C.E.C., precum și comunicarea unei copii a sentinței către A.N.A., conform art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2001.
Apelul declarat ulterior împotriva acestei sentințe de inculpata I.C. a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 663 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 31 august 2005, în dosarul nr. 886/2005, apelanta fiind obligată la plata către stat a sumei de 100 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași decizie s-a procedat și la deducerea din pedeapsă a perioadei cuprinse între data reținerii inculpatei și data judecării apelului.
Pentru a pronunța aceste hotărâri instanțele au reținut în esență că, la 2 decembrie 2004, inculpata i-a vândut martorului denunțător N.E. o cantitate de heroină pentru care a primit suma de 500.000 lei.
S-a reținut, de asemenea, că:
operațiunea care a dus la prinderea inculpatei a fost organizată de B.C.C.O.A. din cadrul sectorului 2 Poliție, ca urmare a unei delegări dispuse de procurorul competent;
că inițiativa organizării acesteia a fost luată în urma unui denunț făcut, la 30 noiembrie 2004, de martorul menționat care a declarat că obișnuiește să se drogheze cu heroină cumpărată de la inculpată și de la fiul acesteia;
că vânzarea a fost efectuată la domiciliul inculpatei situat în București, str. Viesparilor, iar prețul de 500.000 lei a fost plătit de cumpărător cu bancnote ale căror serii au fost înregistrate în prealabil;
că imediat după ce s-a efectuat vânzarea, iar martorul N.E. a predat cantitatea de 0,08 grame de heroină astfel cumpărată către polițiști, aceștia au pătruns în curtea și apoi în locuința inculpatei
că asupra inculpatei s-a găsit suma totală de 1 220 000 lei, care includea și bancnotele în valoare de 500 000 lei date de martor, și
că in locuință a fost găsită de asemenea o cantitate de heroină (1,35 grame) ambalată sub forma a 40 de doze
Este de precizat că gramajul și natura dozelor vândute martorului și respectiv a celor găsite în locuință au fost stabilite prin analize de laborator efectuate în cursul urmăririi penale.
în motivarea sentinței au fost evocate amploarea fenomenului consumului de droguri și, în acest context, pericolul social ridicat al faptei comise ilustrat și de regimul sancționator sever prevăzut de lege.
în același timp instanța de fond a evidențiat că în favoarea inculpatei operează dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., reținându-se ca circumstanțe atenuante stare precară a sănătății acesteia, faptul că nu are antecedente penale și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului.
Instanța investită cu judecarea apelului a analizat și înlăturat, ca lipsită de suport, apărarea formulată pentru prima dată în motivarea acelei căi de atac, în sensul că inculpata e nevinovată și ar fi recunoscut săvârșirea infracțiunii în scopul protejării adevăratului făptuitor a cărui identitate nu a fost precizată.
S-a apreciat, de asemenea, de către instanța de apel că pedeapsa aplicată este corect individualizată, neputând fi primită o critică referitoare la caracterul excesiv de sever al acesteia.
Ulterior, în termenul prevăzut de lege inculpata I.C. a declarat recurs, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 5542/2005.
în motivarea recursului nu a mai fost reiterată afirmația din apel referitoare la pretinsa nevinovăție a inculpatei, dar au fost formulate din nou critici cu privire la modul de individualizare a pedepsei, considerată prea aspră.
Tot în apărarea inculpatei a fost invocat și motivul legal de recurs prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Așa cum judicios s-a subliniat și în considerentele deciziei pronunțate în apel, instanța de fond a dat deplină eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar sancțiunea astfel stabilită corespunde pe întrutotul scopului definit de art. 52 C. pen.
în acest context este de observat că nu poate fi calificată ca aspră o pedeapsă redusă considerabil în raport cu minimul special prevăzut de lege tocmai ca urmare a corectei aplicări a circumstanțelor atenuante.
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu își găsesc incidența dispozițiile pct. 14, ca de altfel nici alte prevederi ale art. 3859C. proc. pen.
Așa fiind, urmează a se face aplicarea art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
întrucât recurenta inculpată s-a aflat, fără întrerupere, în stare de reținere și apoi de arestare preventivă cu începere de la 2 decembrie 2004 și până la judecarea recursului, perioada menționată va fi dedusă din durata pedepsei conform art. 38516 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1) și la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta a fost obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6232/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6226/2005. Penal → |
|---|
