ICCJ. Decizia nr. 661/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.661/2005
Dosar nr. 320/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1705/2004 a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului M.C.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 544 din 7 ianuarie 2004 a Tribunalului Braşov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25 ani şi 10 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. şi art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, reţinându-se că, la 5 iunie 2003, a condus fără permis pe drumurile publice din localitatea Săcele cu intenţie, a intrat cu maşina peste R.P., R.C.C. şi G.M., cauzându-le leziuni grave care au condus la decesul celui dintâi şi vătămarea corporală a celorlalţi, părăsind apoi locul accidentului.
S-a apreciat de către instanţa de control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susţinut că măsura de menţinere a arestării preventive nu este legală solicitând punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea, impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului M.C.I. s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. e) şi h) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, reţinându-se în fapt că la data de 5 iunie 2003 a condus un autoturism pe drumurile publice din localitatea Săcele fără permis şi cu intenţie, a intrat cu maşina peste R.P., R.C.C. şi G.M. cauzându-le leziuni grave, care au condus la decesul celui dintâi şi vătămarea corporală a celorlalţi.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 544 din 71 ianuarie 2004 a reţinut, în urma analizării probelor cauzei, vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate pentru infracţiunile săvârşite, stabilind ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani şi 10 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Având în vedere probatoriul administrat şi soluţia pronunţată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu dispoziţiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, modificate prin Legea nr. 30/1994 şi că punerea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în cadrul comunităţii, ţinând seama de natura faptelor şi împrejurările săvârşirii lor.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I., împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1705/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 657/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 662/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
