ICCJ. Decizia nr. 6387/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 214 din 1 iunie 2005, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul SIMA ION, la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 446 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 4 luni, aplicată prin sentința penală nr. 84 din 28 martie 2002 a Judecătoriei Costești, definitivă prin decizia penală nr. 433 din 19 august 2002 a Curții de Apel Pitești, iar, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 21 august 2004, la zi.
S-au reținut, în esență, următoarele:
în seara zilei de 20 august 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice cu un prieten, inculpatul a provocat un conflict într-o discotecă, fiind scos afară de bodyguard, partea vătămată D.G., care l-a rugat să plece acasă. Iritat, după ce inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată că se duce acasă să ia un topor, a revenit înarmat cu două cuțite.
Partea vătămată a încercat să se apere cu o bucată de lemn, însă inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona toracică.
Urmare loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 186/ A din 8 septembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarat de inculpat și partea civilă.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus, în continuare, durata arestării preventive.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei la procuror, pentru audierea părinților inculpatului (S.M. și S.M.), iar, în subsidiar, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza probelor administrate în cauză, fapta și vinovăția inculpatului, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii și au adoptat o soluție temeinică și legală.
Din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale părții vătămate D.G., ale martorilor D.M.V., F.M.S., P.C., Z.V. și cu celelalte mijloace de probe administrate în cauză, rezultă, în mod cert, că inculpatul a săvârșit tentativă de omor.
Astfel, martorul D.M.V. atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a declarat că "l-am văzut pe S.I. traversând strada spre noi și am observat că avea două cuțite asupra lui, câte unul în fiecare mină, ... Am văzut când D.G. a aruncat uluca, după care și-a continuat alergarea ... L-am văzut pe S.I. sărind peste rondul de flori, în fața lui D.G. și apoi venind către acesta, având în fiecare mână câte un cuțit. în încercarea de a-l prinde cu brațele, D.G. a ajuns lângă S.I., moment în care acesta l-a lovit cu unul dintre cuțite în zona toracelui".
Martorul P.C. a declarat la urmărirea penală și ulterior și-a menținut declarația și la instanță că "în urmărirea inculpatului am alergat circa 3 persoane, printre care mă aflam și au. La un moment dat, am auzit-o pe partea vătămată exclamând "m-a tăiat".
Critica inculpatului privind trimiterea cauzei la procuror pentru audierea părinților său nu este întemeiată.
Astfel, instanța de fond a audiat, în cursul cercetării judecătorești, toți martorii propuși în rechizitori și, în mod just, a respins, ca inutilă, audierea părinților inculpatului.
Nici susținerea inculpatului, privitoare la reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 73 lit. a) și b) C. pen., nu este întemeiată.
Astfel, din probele dosarului, rezultă, în mod cert, că tentativa de omor săvârșită de inculpat a avut loc pe fondul unui conflict provocat chiar de inculpat care, aflat sub influența consumului de băuturi alcoolice, a început să facă scandal în discotecă, pălmuind persoana care se ocupa de muzică. Ulterior, a înjunghiat-o pe partea vătămată, după ce aceasta aruncase uluca cu care a vrut să se apere și se întorcea în discotecă, astfel că nu pot fi reținute, în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului S.I. a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6395/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6383/2005. Penal → |
|---|
