ICCJ. Decizia nr. 6380/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 11 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 421/2005, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea făcută de petentul C.P., împotriva rezoluției nr. 126/P/2003 din 23 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, rezoluție pe care a menținut-o.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rezoluția nr. 126/P/2003 din 23 septembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.D.M. și A.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.C., C.T. și M.E., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Plângerea făcută împotriva rezoluției a fost respinsă prin rezoluția nr. 639/II/2003 din 15 octombrie 2003 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Petentul C.P. s-a adresat în continuare cu plângere la instanță, potrivit art. 2781C. proc. pen., susținând că soluția procurorului este nelegală.
Curtea de apel a considerat că susținerea nu este întemeiată.
Din cercetările efectuate a rezultat că după C.V., decedat la 2 aprilie 1996, au rămas ca moștenitori C.E. (soție supraviețuitoare), C.T. (fiu) și M.E. (fiică), masa succesorală cuprinzând 1 din casă și anexe, precum și din suprafața de 1260 mp. Teren, bunuri situate în comuna Dângeni, județul Botoșani.
Cum aceste bunuri erau trecute în registrul agricol pe numele soților C.V. și C.E. ca bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei ( contract de vânzare-cumpărare nr. 468/1952), secretarul Consiliului Local Dângeni, A.M. a eliberat moștenitorilor anexa I pe baza căreia notarul S.D.M. a întocmit certificatul de moștenitor nr. 734 din 28 octombrie 1997.
Cele două acte nu conțin date false, dobândirea bunurilor de către soții C.V. și C.E. fiind dovedită cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 468/1952 al notariatului de Stat Botoșani, transcris la grefa Tribunalului Botoșani sub nr. 246/1952. în ceea ce privește susținerea petentului C.P., potrivit căreia actul de vânzare-cumpărare ar fi fost la rândul său falsificat, aceasta nu mai putea fi verificată de procuror, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
De altfel, petentul nici nu a explicat clar în ce ar consta activitatea avocatului I.C., precum și a numiților C.T. și M.E., în raport cu întocmirea actului de vânzare-cumpărare, acesta fiind întocmit de notarul C.T., în prezent decedat.
Față de cele arătate în precedent, instanța a constatat că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, plângerea fiind respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din același cod.
împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petiționarul C.P., cerere trimisă recomandat prin poștă la 1 iunie 2005 și înregistrată la Curtea de Apel Suceava la 3 iunie 2005, arătând că a avut mai multe probe pentru a fi înmânate, dar însoțitorul său nu a vrut să mai stea, solicitând a fi sprijinit să le trimită prin poștă, menționând că secretarul comunei Dângeni a făcut anexa I falsă și a introdus-o la doamna notar.
Ulterior, recurentul petiționar a trimis mai multe memorii la dosar, solicitând anularea actului pe care l-a indicat, ca fiind făcut în fals de doamna notar, D.M., pe baza anexei I făcută de secretarul comunei Dângeni, domnul A.M., la care a atașat fotocopiile unor înscrisuri, arătând, totodată, că se află în imposibilitate de prezentare, fiind suferind, anexând și fotocopiile unor acte medicale.
La dosarul cauzei, în recurs a fost depusă o cerere, în apărare, din partea intimatului M.A., secretar al comunei Dângeni, arătând că acțiunea petentului nu este întemeiată, acesta nefigurând în satul Iacobeni, județul Botoșani, cu locuință proprietate personală, acesta figurând în evidențele comisiei locale de fond funciar în Anexa 3, poziție 43 sat Iacobeni cu o suprafață de 2,50 ha teren agricol, după care s-a eliberat titlu de proprietate nr. 69110 din 29 mai 1996 cu această suprafață din care 0,07 ha în intravilan, pus în posesie pe vechiul amplasament.
Se mai arată că petentul prin mai multe scrisori trimise Președinției, Prefecturii Botoșani a solicitat completarea titlului de proprietate cu o suprafață de 100 mp., iar el ca secretar al comisiei locale de fond funciar, conform certificatului prezentat acesteia i-a solicitat prezentarea titlului de proprietate în original pentru a fi supus comisiei locale și comisiei județene de fond funciar pentru completarea acestui titlu de proprietate cu suprafața de 100 mp.
Față de cele arătate intimatul a solicitat respingerea plângerii petentului, ca neîntemeiată, arătând că nu a greșit cu nimic față de acesta.
La termenul de astăzi, procurorul, în concluziile orale, în dezbateri a învederat instanței că, după opinia sa, petiționarul nu a declarat recurs, ci a trimis un înscris la instanța de fond, după pronunțarea sentinței.
Examinând cererea trimisă de petiționarul C.P., prin poștă recomandat Curții de Apel Suceava, conform art. 3854alin. (1) C. proc. pen. (dosarul cu nr. 3618/2005 al înaltei Curți de Casație și Justiție ), înalta Curte consideră că aceasta este o declarație de recurs din partea petiționarului, veteran de război, în vârstă de 85 de ani și chiar dacă nu îndeplinește formal, condițiile impuse în art. 38510 din același cod, referitoare la motivarea recursului, din conținutul acesteia rezultă criticile aduse. Mai mult prin memoriile depuse ulterior la dosar petiționarul a arătat solicitările sale în sensul anulării actului apreciat ca fiind fals, indicând persoanele care ar fi contribuit la întocmirea actelor respective, atașând fotocopiile unor înscrisuri la dosar.
Analizând recursul declarat de petiționarul C.P. împotriva sentinței instanței de fond, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3856din același cod, înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din examinarea cauzei rezultă că prima instanță a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.P., având la bază evaluarea actelor efectuate de procuror, în raport cu criticile petiționarului, față de persoanele și faptele pretinse a fi săvârșite de acestea, din care a rezultat că, atât A.M., în calitate de secretar al Consiliului Local Dângeni, cât și notarul public S.D.M. au folosit și respectat întocmai datele ce rezultau din evidențele oficiale care le aveau și li s-au pus la dispoziție, astfel că cei doi nu au comis nici o activitate infracțională.
în ceea ce privește efectuarea de cercetări împotriva avocatului I.C. și C.T. și M.E. pentru falsificarea actului nr. 468/1952 în baza căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 234/1969 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), s-a constatat ca fiind incidente dispozițiile art. 124 C. pen., privind prescripția specială, deoarece au trecut mai mult de șapte ani și jumătate de la data când se pretinde a fi comisă fapta raportată la limita maximă a pedepsei de 5 ani închisoare prevăzută pentru infracțiunea de fals intelectual.
Instanța de fond a verificat rezoluția emisă la 23 septembrie 2003 și menținută prin rezoluția cu nr. 639/II/2, pe baza materialului din dosarul parchetului, respectiv a fotocopiilor înscrisurilor depuse de petiționar, declarației lui A.M., în calitate de martor, notei notarului M.S.D., a fotocopiilor unor înscrisuri, constatând că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele și faptele menționate este legală și temeinică.
Astfel, înalta Curte nu poate avea în vedere criticile recurentului petiționar, fiind infirmate de actele și lucrările dosarului.
De altfel, plângerea petiționarului, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., în raport cu data comunicării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv la 23 septembrie 2003 și data sesizării Curții de Apel Suceava, 29 septembrie 2005, ar apărea ca fiind tardivă, însă acest aspect nu ar putea fi analizat în recursul declarat de petiționar, deoarece ar conduce la încălcarea principiului neagravării situației în propriului recurs, conform art. 3858C. proc. pen.
înalta Curte, verificând sentința pronunțată de prima instanță, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.P. împotriva sentinței penale nr. 11 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Suceava.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6383/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6377/2005. Penal → |
|---|
