ICCJ. Decizia nr. 6376/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 266 din 30 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 61 din 22 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 634/2004, formulată de petentul O.I.
A fost obligat condamnatul la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei, onorariu avocat oficiu.
în motivarea sentinței, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2005, petentul condamnat O.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 61 din 2 martie 2004 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia penală nr. 4088 din 10 august 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece este singurul întreținător al mamei sale, în vârstă de 75 ani care, în prezent, este bolnavă, necesitând un tratament medical special.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză a rezultat că mama petentului condamnat locuiește într-o casă formată din 3 camere, împreună cu cei doi frați ai acestuia, respectiv O.M., în vârstă de 35 de ani și O.I., în vârstă de 50 de ani și că din relatările sale a rezultat că suferă de ulcer duodenal și hipertensiune arterială.
Față de cele reținute s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză neexistând o împrejurare specială datorită căreia executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, situație față de care, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petent a fost respinsă.
împotriva sentinței a declarat apel petentul condamnat, care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru a-și ajuta mama care este bolnavă. în ultimul cuvânt, petentul a precizat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului declarat.
Prin decizia penală nr. 180/ A din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 734/P/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul O.I., deținut în Penitenciarul Colibași împotriva sentinței penale nr. 266 din 30 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, fiind obligat apelantul condamnat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. în acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată.
Din examinarea actelor de la dosar a rezultat că, în prezent, apelantul condamnat se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare, pedeapsă ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 61/2004 din 22 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Alba, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4088/2004 din 10 august 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Ancheta socială efectuată în cauză a reținut că, tatăl petentului a decedat în urmă cu 18 ani, iar mama sa locuiește împreună cu O.M., în vârstă de 35 de ani și O.I., în vârstă de 50 de ani, frații petentului, cu concubina celui din urmă și cu cei doi fii ai acestuia. A mai reținut ancheta socială că mama petentului a susținut că este bolnavă de ulcer duodenal și hipertensiune arterială și că, în ultimul timp, nu au intervenit aspecte deosebite în existența familiei petentului care are capacitatea de a se întreține singură, fără aportul direct al condamnatului.
Raportând prevederile legale sus menționate la speța dedusă judecății s-a constatat că în cauză nu s-a dovedit existența unei împrejurări speciale ivite în cursul executării pedepsei de către condamnat și care să justifice admiterea cererii formulată de către acesta. Dimpotrivă, împreună cu mama petentului locuiesc și ceilalți doi fii ai acesteia care au aceleași obligații ca și apelantul în întreținerea și îngrijirea sa, iar afecțiunile de care suferă O.L. au existat și anterior încarcerării apelantului.
în consecință, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., cum corect a reținut și instanța de fond și neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, apelul s-a privit ca nefondat și a fost respins, ca atare.
împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs condamnatul O.I., arătând în scris că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, deoarece intemperiile naturale au distrus casa, mama sa este bătrână și neajutorată, are de executat mai multe pedepse fără incidente, fără tentative de evadare, putând să se prezinte la penitenciar după executarea întreruperii.
Apărătorul recurentului condamnat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de 3 luni, învederând că mama condamnatului este de 75 de ani, are o situație foarte grea și beneficiază de o pensie foarte mică.
Examinând recursul declarat de condamnatul O.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel, însușindu-și argumentele primei instanțe a respins cererea formulată de condamnatul O.I., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se situația familială a condamnatului din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând că mama sa, în vârstă de 77 ani, este pensionară, beneficiind de o pensie în cuantum de 1.300.000 lei lunar, este suferindă de ulcer duodenal și hipertensiune arterială, locuiește într-o casă a soților O., formată din trei camere, modest mobilate, împreună cu frații condamnatului, respectiv O.M., în vârstă de 35 de ani, nu are serviciu stabil, căsătorit cu un copil în vârstă de un an și 3 luni, O.I., în vârstă de 50 de ani, pensionat pe caz de boală, cu o pensie de 1.600.000 lei, are o relație de concubinaj, din care au rezultat doi copii, fiind înscriși în clasa a II-a și clasa a III-a.
Astfel, înalta Curte nu poate reține criticile recurentului condamnat, deoarece instanța de apel a considerat corect că situația sa familială nu se circumscrie împrejurărilor speciale, care ar avea consecințe grave pentru condamnat și care ar împiedica executarea pedepsei.
Mai mult, durata maximă pentru care se poate dispune întreruperea executării pedepsei de 3 luni prevăzută de lege nu ar putea să conducă la ameliorarea situației familiale a condamnatului.
în raport cu cele arătate, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, atunci când a constatat, că față de împrejurările concrete ale familiei condamnatului nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Așadar, în cauză instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6375/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6369/2005. Penal → |
|---|
