ICCJ. Decizia nr. 6389/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință de la 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava dată în dosarul nr. 1125/2005 s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților P.I. și H.P.C., măsură ce va fi comunicată Penitenciarului Botoșani.
S-a amânat judecarea apelului, la data de 28 noiembrie 2005, pentru când se va repeta procedura de citare cu inculpații apelanți P.I. și H.P.C. din Penitenciarul Botoșani și cu inculpații apelanți V.Șt. și C.M.T.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților P.I. și H.P.C. a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea lor de libertate, conform dispozițiilor art. 3002_i 160b alin. (3) C. proc. pen.
Având în vedere cererile de amânare depuse la dosar de către inculpatul apelant C.M.T. și de avocatul ales al inculpatului apelant C.R., avocat C.P. și lipsa de procedură cu inculpații apelanți V.Șt. și C.M.T. a stabilit termenul arătat.
împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recursuri nemotivate inculpații P.I. și H.P.C.
Apărătorul inculpaților în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților și judecarea lor în stare de libertate, arătând că inculpații nu au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Examinând recursurile declarate de inculpații P.I. și H.P.C. prin prisma dispozițiilor art. 3856cu referire la art. 141 C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile inculpaților declarate împotriva încheierii de ședință de la 31 octombrie 2005 ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentința penală nr. 285 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr. 497/P/2005, au fost condamnați 12 inculpați, din care inculpatul P.I. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare; art. 26 raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 raportat la art. 291 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20, raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000.000 lei vechi (300 lei noi); art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 septembrie 2004 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul H.P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare; art. 71 din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare; art. 26 raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 raportat la art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 și modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000.000 lei vechi (300 lei noi).
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 2,5 milioane lei vechi (250 lei noi) amendă penală, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 806 din 3 septembrie 2002 a Judecătoriei Rădăuți și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în detaliu situația de fapt, evidențiind în concret contribuția celor doi inculpați, însă, în esență, a stabilit că din datele și informațiile deținute de către lucrătorii din cadrul C.Z.C.C.O.A. Suceava a rezultat că din anul 2003, pe raza județului Suceava a acționat o grupare infracțională constituită din cetățeni români și care a avut drept scop principal traficul cu migranți români și est europeni în țările din vestul Europei, în acest sens, existând un segment al rețelei care se ocupa de procurarea pașapoartelor valabile ce urmau a fi falsificate prin înlocuirea fotografiei titularului de drept cu fotografia beneficiarului, altul care se ocupa de falsificarea pașapoartelor respective, precum și altul care asigura transportul migranților peste frontieră, de unde altă ramificație a grupului îi prelua și îi transporta în țara de destinație.
S-a stabilit că această grupare a fost inițiată și constituită de inculpații H.P.C., P.I. și V.Șt., cu toții din mun. Rădăuți, aceste persoane căpătând rapid un renume în lumea interlopă a zonei, ca fiind persoane care se ocupă de obținerea de pașapoarte falsificate pentru persoane care au interdicție de a utiliza pașaportul pe Spațiul Schengen diverse perioade de timp.
La această grupare au aderat și inculpații M.V.I. și B.D.D., care se ocupau de transportul migranților cu autoturismele personale, primul inculpat fiind cel care asigura transportul pe teritoriul țării, iar cel de-al doilea îi prelua pe migranți după ce treceau fraudulos frontiera de stat a României și îi transporta până la destinație, de regulă Italia.
S-a stabilit că pașapoartele valabile erau achiziționate, de regulă, de la titularii de drept al acestora, contra unor sume de bani cuprinse între 50 și 300 de Euro, traficanții căutând persoane, care să aibă aceleași semnalmente ca persoanele interesate să părăsească țara în mod fraudulos. Pașapoartele astfel achiziționate de către persoane care cunoșteau cu ce se ocupă gruparea respectivă, erau înmânate inculpaților P.I. și H.P.C., care se ocupau în continuare de falsificarea acestora prin intermediul unui anume P., rămas neidentificat până în acest moment și față de care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.
După ce erau falsificate prin înlocuirea fotografiei titularului cu cea a migrantului, acestea erau restituite celor doi inculpați susmenționați, care le înmânau beneficiarilor, moment în care se încasa restul de bani, din cei pretinși pentru falsificarea pașapoartelor. Acești bani erau în fapt sume cuprinse între 500 și 1800 de Euro, din care inițial se solicita un avans. în unele cazuri de transportul celor doi inculpați până în zona de vest a țării, unde domicilia falsificatorul, se ocupa și inculpatul V.Șt., cel care la solicitările celor doi inculpați, îi ajuta pe aceștia cu diverse sume de bani necesare procurării de pașapoarte valabile.
Implicarea inculpatului V.Șt. în activitatea rețelei nu era una întâmplătoare sau sporadică, acesta aflându-se în permanență în anturajul inculpaților P.I. și H.P.C., sprijinindu-i cu bani și oferindu-le și sprijin moral în desfășurarea activităților de procurare și falsificare a pașapoartelor.
După acest moment, unora dintre beneficiari li se asigura transportul până la graniță unde prin intermediul inculpaților B.D.D. și M.V.I., acesta din urmă prin "cunoștințele" sale în rândul lucrătorilor din poliția de frontieră Bihor, îi trecea fraudulos frontiera de stat cu pașapoartele falsificate, iar după aceea erau preluați de inculpatul B.D.D. care îi transporta în țara de destinație.
Gruparea era constituită și își desfășura activitatea în mun. Rădăuți, într-un bar numit C., bar care juca rolul de "birou" al membrilor rețelei, fiind locul de întâlnire și negociere a ofertelor. Pe raza mun. Rădăuți și a județului Suceava, acest grup căpătase notorietate în ceea ce privește activitățile infracționale desfășurate, astfel încât orice persoană care avea suspendat dreptul de a folosi pașaportul pe anumite perioade de timp, putea apela la "serviciile" oferite de membrii grupului.
împotriva sentinței mai sus arătate au fost declarate apeluri de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și de inculpații P.I. și H.P.C., precum și de alți inculpați din cauză, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală sub nr. 1125/P/2005, fiind menținută arestarea preventivă a acestora.
în conformitate cu art. 3002C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpații fiind condamnați la pedepse diferențiate în raport cu numeroasele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată în funcție de gradul de pericol social în concret al faptelor, urmând ca în final să execute pedepse rezultante de 2 ani închisoare.
De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților P.I. și H.P.C. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Astfel, înalta Curte consideră că încheierea din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală, prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților apelanți P.I. și H.P.C. este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.I. și H.P.C. împotriva încheierii din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1125/2005.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați recurenții inculpați, fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6401/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6395/2005. Penal → |
|---|
