ICCJ. Decizia nr. 6408/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 19 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2827/M//2005, printre altele, s-a dispus, menținerea stării de arest a inculpaților B.V., D.S., C.Șt., S.S., B.I., M.P., S.M., P.G., P.A., C.I.E., S.A., U.C., S.C. și B.I.
S-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea /țara formulată, printre alții și de inculpata P.G.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, a reținut că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., întrucât temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza arestării inițiale a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru menținerea ordinii publice.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații P.G. și D.S. au declarat recurs.
Inculpatul D.S. a declarat că înțelege să-și retragă recursul.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate de inculpata P.G., cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) combinat cu art. 3856 _i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivat, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpată prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave [(prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))] lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii, fiind, totodată, și în concordanță cu prevederile art. 5 din C.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte au justificat dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.G. care a luat act totodată de retragerea recursului declarat de inculpatul D.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6430/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6403/2005. Penal → |
|---|
