ICCJ. Decizia nr. 6475/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6475/2005
Dosar nr. 5983/2005
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268 din 4 iulie 2005 a Tribunalului Argeş, inculpatul U.A. a fost condamnat, la următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. a), combinat cu alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 teza a II-a şi a III-a C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 658 zile din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 21 august 2001 a Judecătoriei Costeşti şi contopirea restului de pedeapsă arătat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 5 ani închisoare.
S-a făcut cu aplicarea art. 57 şi art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada prevenţiei de la 11 noiembrie 2004, la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei lopeţi aflată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Argeş.
În baza art. 346, raportat la art. 14 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 318.610.801 lei despăgubiri civile către partea civilă SC P. SA Ploieşti.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.200.000 lei din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art. 190 alin. (5) C. proc. pen., partea civilă SC P. SA Ploieşti a fost obligată la plata onorariului expertului în sumă de 2.500.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 11 noiembrie 2004, împreună cu alte două persoane inculpatul U.A. a încercat să sustragă motorină din conducta magistrală de transport aparţinând SC P. SA Ploieşti, prin perforarea acesteia în punctul V.M.
În acest mod, a fost cauzată părţii civile, o pierdere de produs petrolier în valoare de 308.851.935 lei şi cheltuieli însumând 9.758.866 lei necesare reparării conductei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia a inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces – verbal de conducere în teren, proces – verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, proces – verbal de ridicare a probelor de motorină, fotografii judiciare, proces – verbal de identificare, rapoartele agenţilor de poliţie, raport de constatare tehnico – ştiinţifică, declaraţiile martorului T.I., declaraţiile inculpatului care a susţinut că prezenta sa la locul faptei se datora altor împrejurări.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 737/ R din 22 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Starea de arest a cestuia a fost menţinută, iar prevenţia dedusă la zi.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON din care 100 lei RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat cererile formulate de inculpat de a se dispune restituirea cauzei la parchet sau achitarea sa sunt neîntemeiate, probele administrate în cauză dovedind, pe deplin, vinovăţia acestuia.
Cu privire la individualizarea pedepsei, pe care apărătorul inculpatului a criticat-o ca fiind prea mare, Curtea de Apel Piteşti a constatat că aceasta corespunde gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea administrării de probe.
În ultimul cuvânt, recurentul a solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale în sensul stabilirii autorului infracţiunilor şi a prejudiciului cauzat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171, 18 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reţine că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptelor săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Interpretarea corelată a declaraţiilor martorului T.I. cu constatările organelor de cercetare penală efectuate la faţa locului, precum şi cu rezultatele constatării tehnico – ştiinţifice dispuse converge spre concluzia participării efective a inculpatului U.A. la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Astfel, este neîndoios faptul că martorul T.I., paznic de vânătoare cu atribuţii de serviciu de supraveghere a fondului nr. 41 Bălăceanca, a observat în punctul M., situat pe raza comunei Lunca Corbului, trei bărbaţi care lucrau deasupra unei gropi aflată pe conducta magistrală de transport motorină ce traversează suprafaţa de teren din acel loc.
În timp ce martorul se apropria de grup, din groapă a ţâşnit produs petrolier, împrejurare în care T.I. a strigat la cei trei bărbaţi, fapt ce i-a determinat să fugă de la locul faptei.
Martorul a pornit în urmărirea celor doi dintre cei trei bărbaţi care au fugit spre drumul naţional; cum unul dintre făptuitori a reuşit să dispară din raza sa vizuală, martorul a rămas în continuare în urmărirea celuilalt, solicitând telefonic sprijinul organelor de poliţie; astfel, că, potrivit datelor furnizate de martor care nu a pierdut nici un moment contactul vizual cu făptuitorul, organele de poliţie l-au oprit şi identificat pe inculpatul U.A. în momentul în care acesta a ieşit la drumul naţional.
Martorul T.I. a afirmat constant că persoana pe care a urmărit-o pe teren este una şi aceeaşi cu inculpatul U.A., dând amănunte cu privire la limita şi comportamentul acestuia, amănunte care se coroborează cu datele constatate la faţă locului, inclusiv cu fotografiile judiciare efectuate inculpatului.
Obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte purtate de inculpat au fost supuse unei constatări tehnico – ştiinţifice care a concluzionat că urmele de motorină găsite pe acestea au compoziţia fizico – chimică asemănătoare cu probele de motorină ridicate de la faţa locului, asemănării evidenţiate în domeniul de distilare al corpurilor cu valabilitate scăzută.
Verificările efectuate au stabilit cu certitudine prezenţa produsului petrolier în conductă, ca urmare a pompării acestuia la datele de 15 august 2004 şi 22 septembrie 2004.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit pierderea unei cantităţi de 16.212,7 l motorină ca urmare a perforării conductei de către inculpat.
Dovezile existente în cauză sunt îndestulătoare şi conduc la stabilirea în mod neîndoielnic a vinovăţiei inculpatului, astfel că nu se impune nici restituirea cauzei la procuror şi nici trimiterea acestuia la instanţa de fond, criticile formulate de inculpat fiind neîntemeiate.
Inculpatul este recidivist, fiind condamnat în anul 2001 tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt de produse petroliere.
Curtea apreciază că, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunilor şi de datele personale ale inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia se dovedeşte a fi necesară şi suficientă reeducării sale, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 11 noiembrie 2004, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.A. împotriva deciziei penale nr. 201/ A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 noiembrie 2004 la 16 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6451/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6482/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
