ICCJ. Decizia nr. 6579/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6579/2005
Dosar nr. 5196/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 942 din 28 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.P. la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2005, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei răngi metalice în lungime de aproximativ 90 cm, destinată să servească la săvârşirea infracţiunii.
S-a constatat că părţile vătămate G.V.I. şi I.I. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de milioane lei, din care suma de 200.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 11 ianuarie 2005, în jurul orelor 12,00, inculpatul G.P., însoţit de un individ rămas neidentificat, au încercat să pătrundă, prin efracţie, în apartamentul numitului G.V., forţând uşa cu o rangă metalică, special confecţionată, pentru a fi folosită ca o pârghie pentru dislocarea sistemelor de siguranţă.
Inculpatul şi însoţitorul său au fost surprinşi, în timp ce acţionau, de numitul I.I.
În momentul în care au fost surprinşi, persoana rămasă neidentificată, a ameninţat cu un cuţit ce avea lama de 30 cm pe I.I., reuşind în acest fel să-şi asigure scăparea.
Inculpatul G.P. a încercat să părăsească locul faptei în fugă, fiind prins însă de către I.I. şi numiţii R.G. şi D.M., care l-au imobilizat.
Asupra inculpatului s-a găsit o pereche de mănuşi de culoare neagră din material textil. Ranga pe care o avea asupra sa, inculpatul a abandonat-o în imediata apropiere a locului săvârşirii faptei.
În momentul prinderii, inculpatul a ameninţat pe cei de faţă, pentru a-şi putea asigura scăparea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.P. pe care a criticat-o cu privire la:
- încadrarea juridică a faptei, pe care o consideră ca fiind cea de tentativă la infracţiunea de furt calificat, întrucât intenţia a fost de a pătrunde în apartament, fără însă a folosi acte de violenţă asupra vreunei persoane;
- pedeapsa aplicată care, în cazul în care nu se va primi prima critică, să fie redusă prin reaprecierea criteriilor de individualizare, întrucât o consideră prea severă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 582 din 29 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare, respectiv tentativă la infracţiunea de tâlhărie, având în vedere modul în care a acţionat şi anume, încercarea de a intra prin efracţie, împreună cu altă persoană, într-un apartament, şi folosirea de violenţe în momentul în care au fost surprinşi, pentru a-şi asigura scăparea.
Referitor la critica privind individualizarea pedepsei, s-a arătat că în cauză s-a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă şi nu în ultimul rând persoanei inculpatului care a avut o atitudine nesinceră şi nu are antecedente penale.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, în principal, cu privire la greşita sa condamnare, susţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată iar, în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, în primul caz, impunându-se achitarea, iar în cel de-al doilea, reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpatul G.P. este nefondat.
Fapta inculpatului de a încerca să pătrundă într-un apartament prin efracţie şi fiind surprins în timp ce acţiona pentru a distruge încuietorile cu ajutorul unui levier din fier, împrejurare în care atât el (inculpatul) cât şi însoţitorul său, persoană rămasă neidentificată, au folosit acte de violenţă, inclusiv ameninţarea cu un cuţit pentru a-şi asigura scăparea, întruneşte elementele constitutive, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât şi al laturii subiective, ale tentativei la infracţiunea de tâlhărie.
Privită prin prisma celor de mai sus se constată că susţinerea inculpatului potrivit căreia fapta nu poate fi încadrată în tentativă la infracţiunea de tâlhărie nu este fondată.
Nici critica privind greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar se constată că, la dozarea pedepsei, instanţele au avut în vedere pe de o parte, pericol social al faptei, iar pe de altă parte, datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale, însă a avut o atitudine procesuală nesinceră încercând să acrediteze ideea nevinovăţiei sale, împrejurări în care pedeapsa aplicată de către prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel este în măsură să realizeze scopul urmărit de art. 52 C. pen.
Faţă de considerentele arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.P. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive la zi.
Aflat în culpă procesuală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de executarea prezentei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 582 din 29 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 12 ianuarie 2005, la 22 noiembrie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6567/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6670/2005. Penal. Plângere fond. Fond → |
|---|
