ICCJ. Decizia nr. 6482/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6482/2005
Dosar nr. 4760/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 711/ F din 31 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.C., în temeiul dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petentul M.C. se află în executarea unei pedepse privative de libertate, de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri aplicată prin sentinţa penală nr. 235 din 13 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 540 din 29 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că are grave probleme familiale întrucât ambii părinţi au decedat, fratele său nu realizează venituri şi are un copil minor în întreţinere, iar casa în care locuiesc necesită reparaţii majore.
Tribunalul a reţinut, în raport de probele administrate în cauză, că nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, apărute după începerea executării pedepsei de către condamnat, care să aibă consecinţe grave pentru familia acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul M.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, întreruperea executării pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza motivelor invocate de condamnatul recurent rezultă că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Din ancheta socială efectuată de Consiliul local al sectorului 2 Bucureşti rezultă că familia condamnatului realizează venituri proprii care, chiar dacă sunt modeste, îi asigură existenţa.
Imobilul în care locuieşte familia sa este decent, nu există probleme de sănătate în rândul membrilor acesteia, iar prezenţa în libertate a condamnatului nu ar putea contribui în mod efectiv la îmbunătăţirea nivelului lor de trai.
În consecinţă, în mod corect instanţele de judecată au apreciat că nu există temeiuri pentru întreruperea executării pedepsei condamnatului M.C., neexistând nici un fel de consecinţe pentru familia sa determinate de starea privativă de libertate.
Aşa fiind, urmează ca recursul să fie respins, ca neîntemeiat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 547 din 13 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6475/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 6484/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
