ICCJ. Decizia nr. 6550/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 2 din 22 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția pentru minori și familie, a fost achitat inculpatul minor B.A.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.
Curtea a dispus să i se restituie inculpatului cartela S.I.M., iar în ceea ce privește cheltuielile judiciare acestea să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul a cumpărat de la martorul P.N.A. un telefon mobil marca Motorola cu suma de 150.000 lei, iar ulterior, la data de 3 februarie martorul a vândut făptuitorului și o cartelă S.I.M. pentru suma de 50.000 lei.
Folosind acest telefon, în ziua de 7 februarie 2005, ora 16,04, inculpatul a apelat numărul de urgență 955 al I.P.J. Gorj și a anunțat că în incinta Școlii Generale din satul Curpen, județul Gorj, a fost amplasată o bombă.
Prima instanță a mai reținut că o echipă operativă a I.P.J. Gorj și pirotehniști din cadrul S.R.I., secția Gorj, s-au deplasat imediat la fața locului, unde au efectuat activități specifice de căutare a materialului exploziv, dar s-a constatat că alarmarea fusese falsă. în momentul deplasării echipei operative, la școală nu se mai efectuase cursuri, deoarece acestea se terminaseră la ora 14,00.
Curtea de apel a constatat că fapta inculpatului de a atenționa că în școală se află o bombă nu poate fi reținută ca o acțiune de amenințare în sensul dispozițiilor art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 ci doar ca o acțiune de alarmare întrucât din cele menționate de făptuitor nu rezultă că răul expus de acesta ar depinde de voința sa.
Dintr-un alt punct de vedere se reține că infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 cuprinde în conținutul său constitutiv, motivează Curtea, și scopul terorist în care se produce amenințarea ca finalitate urmărită de inculpat prin săvârșirea faptei. Or, în speță, fapta inculpatului nu poate fi reținută ca fiind motivată de concepții sau atitudini extremiste și nici ca având scop realizarea unor obiective de natură politică aceasta fiind săvârșită de minor din dorința de a se distra, din spirit de glumă, ca urmare a consumului de alcool.
Prin urmare, reține prima instanță, inculpatul nu a avut reprezentarea rezultatului activității sale, respectiv a scopului terorist pentru care se comite acțiunea de amenințare, lipsind așadar unul din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, fapt pentru care s-a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Procurorul a precizat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen., și a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței numai în ce privește schimbarea temeiului juridic al achitării inculpatului minor, referitor la fapta săvârșită, din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și a apreciat că în speță se impune aplicarea unei sancțiuni contravenționale.
Recursul este fondat.
Instanța de fond a reținut o reală situație de fapt, ce nu a fost contestată de inculpatul minor, în sensul că, în ziua de 7 februarie 2005, ora 16,04, a sunat la I.P.J. Gorj, la telefonul de urgență 955, amenințând că la Școala generală din satul Curpen, județul Gorj a fost amplasată o bombă și ulterior s-a constatat că alarma a fost falsă.
Reținând că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, Curtea trebuia să constate că este realizat conținutul contravenției prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 61/1991, deoarece B.A.P. a alarmat organele specializate pentru a interveni la fața locului, în caz de pericol, fără motiv întemeiat.
în consecință, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte să admită recursul declarat de parchet, să caseze sentința atacată numai cu privire la temeiul juridic al achitării inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004 pe care să îl schimbe din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din același cod.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 12 C. proc. pen., și se va sesiza I.P.J. Gorj în vederea aplicării față de inculpat a măsurilor prevăzute de Legea nr. 61/1991, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Suma de 100 lei a reprezentat onorariul pentru apărătorul desemnat inculpatului minor din oficiu, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6566/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6535/2005. Penal → |
|---|
