ICCJ. Decizia nr. 6566/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 358 din 16 septembrie 2005 a Tribunalului Ialomița a fost condamnat inculpatul B.S., în baza art. 211 alin. (1) lit. c) alin. (21) lit. b) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare.
în baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
în baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 485 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Urziceni, stabilindu-se ca în final inculpatul să execute 9 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu excepția lit. d), s-au anulat formele de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest și s-au dedus din pedeapsă perioadele executate de la 11 ianuarie 2001 la 19 ianuarie 2001 și de la 7 august 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 250 lei noi daune materiale, 250 lei noi daune morale către partea civilă N.C.G., 500 lei noi daune materiale și 500 lei noi daune morale către partea civilă B.P.C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că, la data de 17 iulie 2004, partea civilă B.P.C., se deplasa cu autoturismul marca Cielo din direcția Constanța spre București, având ca pasageri pe soția sa M.P. și pe fiica lor N.C.
în apropierea localității Coșereni, jud. Ialomița, lângă o pădure, conducătorul auto a oprit autoturismul pentru a servi masa. La scurt timp din pădure a apărut un tânăr de etnie rromă care a solicitat o țigară, însă B.P.C. i-a răspuns că nu este fumător.
Tânărul respectiv s-a îndreptat spre pădure, iar la interval de 5 minute a revenit la locul unde se aflau cele trei persoane, însoțit de inculpatul B.S.
Inculpatul a cerut o țigară lui B.P.C. și imediat a smuls borseta din material textil aflată la gâtul acestuia, în timp ce în cealaltă mână avea un cuțit.
Trăgând de borsetă, inculpatul l-a târât pe B.P.C., care căzuse în genunchi, circa 2 metri, moment în care a intervenit N.C.G., însă a fost tăiată cu lama cuțitului pe mână. în final agresorul a ieșit să sustragă borseta, întrucât una din curele a cedat și a dispărut împreună cu celălalt tânăr în pădure.
Fiind sesizate organele poliției a fost efectuată cercetarea locului faptei, iar în apropiere a fost găsită borseta sustrasă în care se găseau o cutie din material plastic de culoare neagră pentru față casetofon auto, alarma pentru autoturism Cielo, o legătură chei auto tip breloc, certificat auto Cielo, certificat înmatriculare Dacia - 1300 certificat de înmatriculare Cielo, permisul de conducere, cartea de identitate a lui B.P.C. și un portmoneu, lipsind banii, respectiv 20 dolari S.U.A.
Ca urmare a agresiunilor părții vătămate B.P.C. i-au fost produse leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare pentru vindecare 75-85 zile de îngrijiri medicale, respectiv, "fractura col femural stâng" iar părții vătămate N.C.G. i-au fost produse leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, respectiv "plagă superficială articulația policelui stâng".
S-a apreciat că fapta inculpatului de a o deposeda prin violență și folosirea cuțitului pe partea vătămată B.P.C. de borseta cu acte și bani cu consecința producerii unor leziuni din cele arătate la art. 182 C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (21) lit. b) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen., și că fapta aceluiași inculpat, de a lovi, după consumarea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2) și alin. (21) lit. b) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și că fapta aceluiași inculpat de a lovi, după consumarea infracțiunii de tâlhărie, cu cuțitul, pe partea vătămată N.C.G. și de a-i produce leziunile menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, a procesului-verbal de cercetare la fața locului a expertizelor medico-legale efectuate în cauză, a procesului-verbal de recunoaștere din grup, a declarațiilor martorilor M.P., S.B., M.I. și B.I.
Instanța a înlăturat apărările formulate de inculpat în sensul că nu este autorul infracțiunilor constatând că probele administrate la cererea inculpatului nu au confirmat că la data faptelor acesta s-ar fi aflat în altă localitate.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 792 din 19 octombrie 2005, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este conformă cu pericolul social al infracțiunii și că nu există motive de reducere a cuantumului sancțiunii.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.S., care, invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat și în subsidiar, că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată fiind prea severă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul este neîntemeiat.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen., la data de 17 iulie 2004, a infracțiunilor de tâlhărie calificată și lovire prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) și e) și de art. 180 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.
Probele administrate, menționate mai sus, au confirmat că inculpatul, prin amenințare cu cuțitul și gesturi violente, a smuls de la gâtul părții vătămate B.P.C., persoană în vârstă de 77 ani, borseta conținând acte și bani, târând această persoană circa doi metri și cauzându-i o fractură de col femural stând.
După epuizarea acestor acte materiale caracteristice inculpatul, în baza unei alte rezoluții infracționale a aplicat o lovitură cu cuțitul și părții vătămate N.C.G., fiica primei victime, care dorea să își ajute tatăl căzut la pământ.
Apărările formulate de inculpat în sensul că, la data faptelor s-ar fi aflat în județul Vrancea, nu au fost confirmate de martorii S.B., B.I. și M.I.
Mai este de menționat că inculpatul, la recunoașterea din grup, a fost indicat ca autor al faptelor de către cele două părți vătămate și de către martora M.P.
Așa fiind, soluția instanțelor, de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni aflate în concurs fiind conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent.
2. Referitor la pedepsele aplicate de 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie și un an închisoare, pentru infracțiunea de lovire se constată că acestea au fost în mod corespunzător individualizate avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptelor, împrejurărilor comiterii acestora, pe timp de zi, în loc public, prin folosirea cuțitului și persoana inculpatului aflat în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., după o condamnare anterioară pentru furt calificat.
Se mai constată că aceste pedepse, ca și pedeapsa rezultantă, sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., atât rolul coercitiv și preventiv, cât și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Deoarece au fost respectate cerințele acestor texte legale și din actele dosarului nu rezultă elementele care să justifice reducerea acestor sancțiuni, critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
3. Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate de la 11 ianuarie 2001 la 19 ianuarie 2001 și de la 7 august 2004 la 21 noiembrie 2005 și s-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6569/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6550/2005. Penal → |
|---|
