ICCJ. Decizia nr. 6640/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6640/2005
Dosar nr. 5330/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364/ P din 14 octombrie 2004, Tribunalul Bihor Oradea, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul V.M., de sub învinuirea comiterii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 5 zile, între 13 martie 2003 şi 17 martie 2003, măsură dispusă prin ordonanţa din 13 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 34 din 13 martie 2003.
S-a constatat că suma de 800.000 lei ridicată de la inculpat, la data de 13 martie 2003, a fost predată de procuror martorei denunţătoare E.C., la data de 4 aprilie 2003, potrivit înscrisului aflat în original în dosarul de urmărire penală.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, în calitate de angajat la SC A. SRL Oradea, în funcţia de profesor de legislaţie şi mecanică la Şcoala de şoferi A., a pretins şi a primit de la martora denunţătoare E.C., în mod direct, cu titlul de foloase ce nu i se cuvin, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, suma de 400.000 lei, faptă ce realizează conţinutul infracţiunii de luare de mită.
De asemenea, a pretins şi a primit, de la martora denunţătoare E.C., în mod direct, suma de 400.000 lei, sumă pentru care aceasta a cumpărat influenţele pe care inculpatul a lăsat să se creadă că le are asupra unui funcţionar cu atribuţii de examinare de la poliţia rutieră, care, în urma acestei influenţe urma să o promoveze pe martora denunţătoare la examenul teoretic susţinut cu examinatorii poliţiei rutiere.
Pe baza declaraţiilor date de martora denunţătoare în data de 13 martie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a procedat la însemnarea a 8 bucăţi a câte 100.000 lei, cu creion fluorescent, bancnote care au fost predate de martoră inculpatului.
Prima declaraţie a inculpatului, dată în data de 13 martie 2003, cu ocazia organizării flagrantului şi consemnată în conţinutul procesului-verbal, a fost aceea că suma de 800.000 lei, găsită asupra lui, constituie restituirea parţială a unui împrumut în sumă de 1.200.000 lei, datorat martorei E.C. la începutul lunii decembrie 2002.
În toate celelalte declaraţii date ulterior procurorului şi instanţei, inculpatul şi-a modificat apărarea, susţinând că martora denunţătoare a urmat cursurile teoretice ale şcolii de şoferi, a avut rezultate slabe şi, ca urmare, a avut nevoie de cursuri suplimentare, iar sumele de bani la care acesta a făcut referire în declaraţiile sale, reprezintă costul acordării orelor suplimentare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând desfiinţarea sentinţei atacate, ca fiind nelegală şi condamnarea inculpatului, potrivit legii şi vinovăţiei acestuia.
Prin Decizia nr. 143/ A din 11 iulie 2005, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 364/ P din 14 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)] şi că s-a comis o gravă eroare de fapt [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)], iar drept urmare s-a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., şi 257 C. pen.
Motivele de recurs depuse la dosar de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost susţinute şi completate oral de către procurorul de şedinţă cu un nou motiv, şi anume cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. pen.; constând în aceea că instanţa de fond a judecat cu un complet nelegal constituit, compus din 2 judecători, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză.
Atât apărătorul cât şi inculpatul au achiesat la acest motiv de recurs şi au fost de acord cu admiterea recursului parchetului pentru compunerea nelegală a completului de judecată la prima instanţă.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 referitor la faptul că instanţa de fond a judecat cauza, într-o compunere nelegală.
Astfel, potrivit art. 292 C. proc. pen., instanţa judecă în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege.
La data pronunţării sentinţei penale nr. 364/ P din 14 octombrie 2004 a Tribunalului Bihor, legea în vigoare (art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească) prevedea că se judecă de un singur judecător cauzele date, în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel.
Or, judecarea cauzei de către Tribunalul Bihor de 2 (doi) judecători, atrage nulitatea absolută a judecăţii, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod, astfel cum dispun prevederile art. 197 alin. (3) C. proc. pen.
În raport cu împrejurarea că nulitatea constatată are caracter expres şi absolut, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va casa hotărârile pronunţate şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond pentru reluarea judecăţii cu respectarea dispoziţiilor care reglementează compunerea instanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 143/ A din 11 iulie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul V.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 364/ P din 14 octombrie 2004 a Tribunalului Bihor şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bihor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6613/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6645/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
