ICCJ. Decizia nr. 6651/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6651/2005
Dosar nr. 6175/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 29 martie 2005, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpaţii:
1. D.G., la pedepsele de:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta săvârşită la 7 ianuarie 2004);
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta săvârşită în noaptea de 21 iulie 2004);
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 pct. 2 lit. b) şi pct. 21 lit. a) şi c) C. pen. (fapta săvârşită la 7 ianuarie 2004);
- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 pct. 2 lit. b) şi pct. 21 lit. a) şi c) C. pen. (fapta săvârşită în noaptea de 21 iulie 2004);
- 18 ani închisoare, pedeapsă principală şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004, victimă fiind D.I.);
- 22 ani închisoare, pedeapsă principală şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c) şi d) C. pen. (fapta din noaptea de 21 iulie 2004, victimă fiind O.I.). În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare, cu 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv, începând cu 23 iulie 2004, la zi, menţinându-se starea de arest faţă de acesta.
2. B.F.D., la pedepsele de:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004);
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004);
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 pct. 2 lit. b) şi pct. 21 lit. a) şi c) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004);
- 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 pct. 2 lit. b) şi pct. 21 lit. a) şi c) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004);
- 19 ani închisoare, pedeapsă principală şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen. (fapta din 7 ianuarie 2004, victimă fiind D.I.);
- 23 ani închisoare, pedeapsă principală şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. c) şi d) C. pen. (fapta din 21 iulie 2004, victimă fiind O.I.). În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, cu 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada executată în arest preventiv, începând cu 23 iulie 2004, la zi, menţinându-se starea de arest faţă de acesta.
S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă L.I., inculpaţii, fiind obligaţi în solidar să plătească acestuia suma de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de înmormântare).
A fost confiscată de la inculpatul D.G. suma de 1.300.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
1. În seara de 7 ianuarie 2004, în jurul orelor 22,00 - 23,00, inculpatul D.G., împreună cu vărul său B.F.D. au intrat în locuinţa victimei D.I. pentru a-i sustrage banii primiţi de la fiica sa din Italia. Aici au trântit-o între cele două paturi, D.G. urcându-se cu genunchii peste toracele acesteia, pentru a o imobiliza, timp în care B.F.D. a lovit-o peste faţă, iar apoi sugrumat-o.
2. La începutul lunii iulie 2004, inculpaţii D.G. şi B.F.D., s-au întâlnit întâmplător, ocazie cu care au luat hotărârea de a-i sustrage banii victimei O.I., pensionar, despre care ştiau că urma să primească pensia.
Potrivit înţelegerii, în noaptea de 21 iulie 2004, cei doi inculpaţi au intrat în curtea locuinţei victimei O.I. pe care l-au imobilizat pe pat, B.F.D., ţinându-l, timp în care D.G. l-a sugrumat.
Din buzunarul pantalonilor victimei, cei doi inculpaţi au sustras suma de 1.300.000 lei.
Văzând că acesta nu mai dă semne de viaţă, inculpaţii au luat cadavrul, transportându-l aproximativ 250 metri, până la pârâul Coşuştea, situat în apropiere, unde l-au aruncat, sperând că, astfel, nu va fi descoperită cauza morţii victimei.
În ziua respectivă, de 22 iulie 2004, inculpaţii au mers la barul din comună ce era administrat de martorul F.M., unde au cheltuit banii sustraşi de la victimă pentru a consuma băuturi alcoolice.
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor rezultă din declaraţiile de recunoaştere făcute de inculpatul D.G., pe tot parcursul procesului, cât şi din declaraţiile de recunoaştere făcute iniţial de inculpatul B.F.D., care se coroborează cu declaraţiile martorilor B.C., D.C., C.G., B.Şt.R., G.L., G.M., cât şi cu celelalte date şi împrejurări din materialul probator existent în cauză.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au formulat apel cei doi inculpaţi, fiecare, invocând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei, mai întâi, sub aspectul că greşit au fost condamnaţi, întrucât probatoriul nu demonstrează că ei sunt autorii faptelor reţinute în actul de sesizare, iar, în al doilea rând, sub aspectul că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt excesive.
Prin Decizia nr. 277 din 20 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.G. şi B.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 29 martie 2005 a Tribunalului Mehedinţi.
A dedus, în continuare detenţia preventivă executată de fiecare inculpat începând cu 29 martie 2005, la zi şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariul apărătorilor din oficiu.
Împotriva deciziei nr. 277/2005 a Curţi de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul B.F.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rezolvare la instanţa de fond în vederea readministrării probatoriului, întrucât nu se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor recurentului, probatoriul a fost în mod amplu administrat la instanţele anterioare, iar analiza acestuia, căruia instanţele i-au dat o corectă interpretare cu ocazia motivării soluţiilor pronunţate, arată că inculpatul recurent a comis faptele reţinute în sarcina sa, stabilindu-i-se în mod corect vinovăţia.
De asemenea, instanţele au apreciat în mod realist că susţinerile inculpatului B.F.D. potrivit cărora nu ar fi participat la săvârşirea faptelor împreună cu vărul său, D.G., nu pot fi reţinute şi că se impune înlăturarea lor, având în vedere declaraţiile martorului ocular B.C., rezultatul reconstituirilor făcute în faza urmăririi penale, cât şi declaraţiile coinculpatului D.G. în cursul procesului penal.
Totodată, s-a avut în vedere că declaraţiile date în faţa instanţei de fond, (aflate în dosarul nr. 6133/2004) de către martorii OG, G.R.D., C.A. şi I.G. infirmă susţinerile inculpatului B.F.D. cu privire la locul în care s-a aflat acesta pe timpul comiterii primei crime, confirmă detaliile pe care le-au arătat inculpaţii pe timpul reconstituirii şi relevă recunoaşterea, sub forma mărturisirii făcută în faţa martorilor de inculpatul B.F.D. cu privire la săvârşirea faptelor.
În raport de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.F.D. împotriva deciziei nr. 277 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.D. timpul arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 24 noiembrie 2005.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei (1.000.000 lei) onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.F.D. împotriva deciziei penale nr. 277 din 20 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 iulie 2004 la 24 noiembrie 2005.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6645/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6652/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
