ICCJ. Decizia nr. 6645/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6645/2005
Dosar nr. 5013/2005
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82 din 8 septembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2271/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarele N.M.M. şi N.V. împotriva ordonanţei nr. 779/P/2001 din 10 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petentele au formulat o plângere penală împotriva notarului public P.C. privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., însă, împotriva ordonanţei procurorului, ele nu s-au adresat ierarhic pe calea prevăzute de art. 278 C. proc. pen., procurorului general, ci direct la instanţă, situaţie ce face inadmisibilă cercetarea ei.
Petiţionarele au declarat recurs împotriva acestei hotărâri iar prin Decizia penală nr. 1220 din 17 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5391/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat sentinţa penală a primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare faţă de împrejurarea că la dosar, în etapa procesuală a recursului, s-a depus rezoluţia procurorului dată în dosarul nr. 1185/II-2/2005 din 10 mai 2005.
Rejudecând cauza Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis plângerea petiţionarelor N.V. şi N.M.M., a desfiinţat rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din dosarul nr. 1185/II-2/2004 din 10 mai 2004 şi a trimis cauza la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că petiţionarele au formulat o plângere împotriva rezoluţiei procurorului privind pe notarul public P.C., pentru comiterea unor infracţiuni în legătură cu serviciu şi fals intelectual, însă prin rezoluţia din 28 septembrie 2001 adoptată în dosarul nr. 779/P/2001 s-a dispus neurmărirea penală faţă de notarul public.
Împotriva acestei soluţii petiţionarele au făcut plângere iar prin rezoluţia nr. 9094/4-2/2003 din 17 iunie 2003 s-a dispus infirmarea soluţiei de neînceperea urmăririi penale şi continuare a cercetărilor.
Ulterior, la 02 decembrie 2003, s-a solicitat avizul necesar cercetării notarului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), însă Ministerul Justiţiei nu a avizat cercetarea penală a notarului, astfel că prin ordonanţa din 10 martie 2004 adoptată în dosarul nr. 779/P/2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prima instanţă a constatat că prin OUG nr. 25/2005 a fost abrogat art. 31 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, în prezent nemaifiind necesar avizul Ministerului Justiţiei pentru cercetarea notarilor.
Ca urmare, Curtea a admis plângerea petiţionarelor, a desfiinţat rezoluţia procurorului şi a trimis cauza în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Împotriva sentinţei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, la termenul din 24 noiembrie 2005, depunându-se la dosar o precizare a motivelor de recurs.
Criticile invocate vizează greşita desfiinţare a rezoluţiei procurorului ierarhic superior nr. 1185/II-2/2004 din 10 mai 2004 în condiţiile în care potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., obiect al plângerii adresate instanţei îl constituie actul prin care procurorul dispune o soluţie de neurmărire penală şi greşita trimitere a cauzei la procuror în vederea „redeschiderii urmăririi penale" în condiţiile în care în cauză nu a fost începută urmărirea penală.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii adresate instanţei îl constituie „rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori după caz a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror".
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată, că în cauză plângerea petiţionarelor N.V. şi N.M.M. a vizat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror la 10 martie 2004 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 779/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, instanţa referindu-se în mod greşit la desfiinţarea rezoluţiei nr. 1185/II-2/2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., obligativitatea pentru petiţionar de a se adresa procurorului ierarhic superior mai înainte de a se adresa cu plângere instanţei, nu schimbă obiectul plângerii în faţa instanţei care rămâne, aşa cum este prevăzut expres de art. 2781 C. proc. pen., rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori după caz rezoluţia de clasare, de scoatere sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.
De altfel, este de observat că în speţă prima instanţă a analizat şi s-a pronunţat asupra actului de neîncepere a urmăririi penale dat de procuror la 10 martie 2004 în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 779/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, făcând însă referire în mod greşit în dispozitivul sentinţei la rezoluţia procurorului ierarhic superior cât priveşte dispoziţia instanţei de a se trimite cauza la procuror în vederea „redeschiderii urmăririi penale", Înalta Curte apreciază ca fiind greşită această dispoziţie faţă de împrejurarea că în speţă nu s-au efectuat acte premergătoare şi nu s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de notarul public.
Aşa fiind, nu poate fi vorba de o redeschidere a urmăririi penale ci de începerea urmăririi penale în condiţiile în care prin OUG nr. 25/2005 s-a abrogat art. 31 din Legea nr. 35/1996 privind notarii publici şi activitatea notarială, avizul ministrului justiţiei nemaifiind o condiţie procedurală pentru cercetarea şi trimiterea în judecată a notarului public.
O astfel de soluţie, de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata – notar public, se justifică în cauză, dat fiind că nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, prevăzută de art. 122 lit. d) C. pen., în privinţa faptelor pentru care s-a formulat plângere penală de către petiţionare.
Această concluzie rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 128 alin. (1) şi (3) C. pen., potrivit cărora „cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penale, iar prescripţia îşi reia cursul în ziua în care a încetat cauza de suspendare".
Revenind la cauză, art. 31 din Legea nr. 35/1996 reprezenta sub aspect procedural un impediment legal pentru cercetarea notarului public, în sen sul că nu se putea efectua cercetarea în lipsa avizului ministrului justiţiei.
Aşa fiind, conform art. 128 alin. (1) C. pen., pe timpul cât acest impediment legal a acţionat, respectiv până la 04 aprilie 2005 când a intrat în vigoare OUG nr. 25/2005 prin care art. 31 din Legea nr. 25/1996 a fost abrogat, cursul termenului de prescripţie a fost suspendat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum a fost precizat este întemeiat, urmând a fi admis ca atare şi a se dispune casarea sentinţei atacate numai cu privire la numărul rezoluţiei a cărei desfiinţare s-a dispus şi a dispoziţiei de redeschidere a urmăririi penale.
În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., se va admite plângerea petiţionarelor, se va desfiinţa soluţia de neîncepere a urmării penale dată de procuror în dosarul nr. 779/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi se va trimite cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 78 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, privind pe intimaţii - petenţi N.V. şi N.M.M.
Casează sentinţa atacată numai cu privire la numărul rezoluţiei 1185/II-2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti desfiinţată şi a dispoziţiei de redeschidere a urmăririi penale.
În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admite plângerea petentelor, desfiinţează rezoluţia nr. 779/P/2001 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi trimite cauza în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata P.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6640/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6651/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
