ICCJ. Decizia nr. 6670/2005. Penal. Plângere fond. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6670/2005
Dosar nr. 5757/2005
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 302 din 26 mai 2005, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul M.I., privind revizuirea sentinţei penale nr. 206 din 14 mai 2002 pronunţată de aceeaşi instanţă, cu obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400.000 onorariu pentru apărătorul numit din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, M.I. a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, la data de 17 februarie 2001, în public, respectiv, pe o stradă din oraşul Boldeşti – Scăeni, acesta a aplicat mai multe lovituri în regiunea craniană şi toracică părţii vătămate I.C.
Fapta a fost comisă folosindu-se o ţeavă având o bilă din fier fixată la unul din capete şi a avut drept consecinţe producerea unei fracturi craniene cu înfundare, contuzie cerebrală medie difuză, contuzie toracică şi fracturi costale leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca viaţa părţii vătămate să fie pusă în primejdie aşa cum reiese din raportul medico – legal.
Revizuientul a formulat această cerere de revizuire solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., însă prima instanţă a apreciatcă aceste aspect a fost învederat în căile de atac formulate împotriva hotărârii de condamnare.
Cu privire la cererea revizuientului de a se audia doi martori care să confirme situaţia de fapt pe care a descris-o tribunalul a constatat că unul dintre aceştia a fost cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, astfel, că, în absenţa unei condamnări a martorului pentru această infracţiune, nu poate exista cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la ceilalţi martori invocaţi de revizuient s-a reţinut că din cuprinsul hotărârii de condamnare cât şi a sentinţei penale nr. 300/2004 a Tribunalului Prahova (prin care a fost respinsă o altă cerere de revizuire formulată de acelaşi condamnat), nu rezultă că instanţa ar fi ţinut cont de vreuna dintre aceste declaraţii şi nici una din aceste declaraţii judiciare nu confirmă susţinerile revizuientului, în sensul că victima ar fi fost lovită numai după ce aceasta s-a repezit asupra condamnatului.
În aceste condiţii, s-a apreciat că nu se poate face dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei iar greşita încadrarea juridică a faptei nu constituie un motiv de revizuire şi, totodată, a fost adusă la cunoştinţa instanţei de fond şi a instanţelor de control judiciar.
Apelul declarat de condamnatul M.I. împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 360 din 16 septembrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul – revizuient M.I., susţinând că, în mod greşit, i s-a respins apelul, în loc să i se admită, deoarece, fapta ce i s-a reţinut în sarcină, a fost încadrată incorect, în tentativa de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 C. pen., el neavând, nici un moment, intenţia de a ucide pe partea vătămată şi nici aceasta, neavând leziuni care să fie depăşit 60 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare.
Revizuientul – condamnat a mai susţinut că nu sunt adevărate afirmaţiile făcute de unii martori, după care, el ar fi lovit pe partea vătămată în cap şi că tocmai acest lucru vrea să-l dovedească în revizuire.
Revizuientul a conchis solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi a celei pronunţate de prima instanţă şi, admiterea cererii de revizuire.
Recursul este nefondat.
În sistemul român procesual – penal, revizuirea este o cale de atac extraordinară ce nu poate fi promovată decât pentru anumite motive, expres şi limitativ, prevăzute de lege, anume art. 394 C. proc. pen., încât în cadrul ei, nu pot fi îndreptate alte erori ale instanţelor, decât cele rezultate din acele motive, şi nici, nu se pot prelungi probatoriile pentru a se ajunge la o altă situaţie de fapt şi încadrarea juridică a faptei, decât cea reţinută în ciclul procesual ordinar, în care condamnatul putea recurge la toate mijloacele juridice prevăzute de lege, pentru a-şi face apărări eficiente, de natură a-l feri de erori judiciare.
Or, în speţă, motivele invocate de revizuient (greşita încadrare juridică a faptei, lipsa intenţiei de a ucide şi greşita reţinere că ar fi lovit pe partea vătămată în cap, pe baza declaraţiei unui martor, pretins mincinos), aşa cum corect reţin instanţele ale căror hotărâri sunt atacate, nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute în art. 394 C. proc. pen., ceea ce face ca cererea de revizuire să nu poată fi privită ca nefondată.
În condiţiile arătate, atât hotărârea atacată, pronunţată de instanţa de apel cât şi hotărârea primei instanţe, sunt temeinice şi legale, încât recursul revizuientului va trebui privit, ca nefondat, şi respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.I. împotriva deciziei penale nr. 360 din 16 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6579/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6701/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
