ICCJ. Decizia nr. 6742/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6742/2005
Dosar nr. 6321/2005
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 544 din 16 august 2005 a Tribunalului Iaşi, inculpatul S.D. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2004, la zi.
S-a luat act că C.M., moştenitoarea victimei C.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 210 lei RON din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu plătiţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Soţii S.D. şi C.M. au fost căsătoriţi în perioada 1990 - 2000.
După divorţ, ei au continuat să locuiască împreună, dar la sfârşitul anului 2004, C.M. a solicitat instanţei de judecată evacuarea inculpatului din domiciliu.
În dimineaţa zilei de 14 decembrie 2004, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, într-un acces de furie, inculpatul a ştrangulat-o cu o funie pe fosta sa soacră, C.N.
Din raportul de necropsie nr. 3630 din 12 ianuarie 2005 al S.M.L.J. Iaşi a rezultat că moartea victimei, în vârstă de 69 ani, a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei respiratorii consecutiv asfixiei mecanice prin ştrangulare.
Inculpatul a recunoscut iniţial săvârşirea infracţiunii, ulterior susţinând că a fost instigat la săvârşirea faptei de fosta sa soţie, C.M.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor, acte medico-legale, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 327 din 4 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, deducând arestul preventiv la zi şi menţinând starea de arest a acestuia.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON, din care 100 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constă că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt, au reţinut vinovăţia inculpatului în mod just şi au dat încadrarea juridică legală şi temeinică faptei săvârşite de acesta.
Individualizarea pedepsei aplicate recurentului inculpat s-a făcut cu respectarea cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Instanţele de judecată au reţinut atât gradul de pericol social al faptei săvârşite, condiţiile concrete de comitere a acesteia, cât şi conduita socială şi procesuală a inculpatului.
Având în vedere toate aceste date şi împrejurări, pedeapsa aplicată a fost orientată spre limita minimului special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de omor, astfel încât critica formulată de inculpat cu privire la modul de individualizare a pedepsei se dovedeşte a fi neîntemeiată.
Pedeapsa aplicată este de natură să asigure şi resocializarea inculpatului, astfel încât ea urmează a fi menţinută.
Constatând că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 14 decembrie 2004, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 327 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 14 decembrie 2004 la 30 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6726/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6746/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
