ICCJ. Decizia nr. 6851/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6851/2005
Dosar nr. 6450/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4684/2005 la Tribunalul Bacău, condamnatul B.V. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 270/ D din 8 mai 2006 a Tribunalului Bacău prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, iar bunul care a fost găsit asupra sa şi presupus furat prin violenţă, în realitate, a fost cumpărat de la numitul M.G., în prezenţa soţiei acestuia M.M., care a fost de acord cu vânzarea.
În cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, conform art. 399 C. proc. pen., care prin concluziile trimise instanţei de judecată a opinat pentru respingerea cererii de revizuire întrucât motivul invocat nu se înscrie între cele arătate în art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 362/ P din 4 august 2005, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.V. cu motivarea, că motivul invocat de acesta, respectiv că nu este autorul faptei, a constituit o apărare a sa şi pe parcursul judecăţii, dar că a fost înlăturată întrucât nu era confirmată de nici o altă probă de la dosar.
Faţă de această situaţie, s-a concluzionat, că în cauză, nefiind vorba de o situaţie nouă, necunoscută de instanţe la judecarea cauzei, cererea de revizuire nu poate fi primită, urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul B.V. care a susţinut, în continuare, că nu se face vinovat de săvârşirea faptei de tâlhărie, solicitând admiterea cererii de revizuire, rejudecarea cauzei şi achitarea sa.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 330 din 11 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că susţinerea sa, în sensul că este nevinovat, nu e făcută pentru prima dată, aceasta fiind invocată cu ocazia judecării la instanţele de fond şi recurs, astfel că nu se înscrie în nici unul din cazurile arătate în mod expres şi limitativ în art. 394 C. proc. pen.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul B.V., pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în fond şi apel, respectiv faptul că nu a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat, solicitând a se dispune achitarea sa.
Recursul declarat de condamnatul B.V. este nefondat.
În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate, expres şi limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti.
La lit. a) a textului de lege citat, pe care condamnatul îşi întemeiază cererea, se arată că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Or, aşa cum rezultă din actele şi lucrările de la dosar, condamnatul s-a apărat în cursul judecăţii, susţinând ca şi acum, că nu a săvârşit fapta imputată.
Această apărare a fost analizată de instanţe şi înlăturată ca fiind nesinceră, raportat la materialul probator administrat în cauză.
Prin urmare, motivul invocat neregăsindu-se între cele enumerate în art. 394 C. proc. pen., urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul B.V. este nefondat şi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Aflat în culpă procesuală, condamnatul recurent urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.V. împotriva deciziei penale nr. 330 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6850/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6852/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
