ICCJ. Decizia nr. 6850/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6850/2005
Dosar nr. 5195/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 23520 din 1 iunie 2005, petiţionarul L.I.A. a solicitat strămutarea dosarului nr. 1688/2005 al Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, judeţul Gorj, intimaţi fiind B.I. şi M.M., în acest dosar el având calitatea procesuală de parte vătămată, obiectul cauzei constituindu-l infracţiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
În esenţă, cererea de strămutare era motivată pe considerentele că avocata N.M., apărător al intimatului B.I., este fiica procurorului P.I. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi, ca atare, procurorul care participa la judecarea cauzei nu s-a opus la cererea avocatului de amânare a judecării formulată la 25 mai 2005, petiţionarul având reprezentarea că, astfel, procurorul „nu strica prietenia cu procurorul P.I.", cu consecinţa unui interes patrimonial şi profesional, favorabile avocatei. De asemenea, petiţionarul a menţionat, că la 27 mai 2005, la ieşirea din sala de şedinţă, avocata i-a spus părţii asistate, că nu trebuie să se teamă pentru că la „parchet tăticu aranjează lucrurile şi martorii care au spus realitatea, ulterior vor fi trimişi în judecată, pentru mărturie mincinoasă".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 4310 pronunţată la 12 iulie 2005, în dosarul nr. 3484/2005, a respins cererea de strămutare formulată de petiţionar.
Ulterior, sub nr. 30991 din 26 august 2005, s-a înregistrat cererea de contestaţie în anulare formulată de petiţionar împotriva încheierii sus-indicată.
Motivele invocate de contestator sunt, în esenţă, următoarele:
- prin respingerea cererii de strămutare se încurajează şi mai mult amploarea corupţiei;
- conflictul de interese în sarcina avocatei N.M., fiică a procurorului P.I. care o sprijină să aibă câştig de cauză, astfel obţinând avantaje prin viitoare angajări;
- relaţiile avute de intimatul B.I. cu o grefieră, U.R., de la nivelul Parchetului Târgu-Cărbuneşti;
- relaţiile de duşmănie, ale contestatorului cu procurorul P.I.;
- nemulţumiri vizând soluţia instanţei de fond (între timp cauza fiind în cale de atac la Tribunalul Gorj);
- relaţiile procurorului P.I. cu procurorii şi magistraţii din judeţul Gorj.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, cu referire la art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează cererile de strămutare pentru motivele prevăzute în acelaşi cod, iar potrivit art. 55 şi următoarele din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care, apreciind asupra motivelor de strămutare, consideră că prin aceasta se asigură desfăşurarea normală a procesului.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazuri expres şi limitativ prevăzute.
Din prevederile legale menţionate, rezultă că numai împotriva deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de recurs, se poate face contestaţie în anulare, cale extraordinară de atac. Or, în cauză, soluţia nu s-a pronunţat în calea de atac a recursului, iar ca urmare a respingerii cererii de strămutare, petiţionarul care stăruie în strămutarea procesului nu are deschisă calea contestaţiei în anulare, ci poate repeta cererea conform art. 61 C. proc. pen.
În consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., contestatorul petiţionar va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.I.A. împotriva încheierii nr. 4310 din 12 iulie 2005 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în dosarul nr. 3484/2005.
Obligă pe contestator la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6848/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6851/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
