ICCJ. Decizia nr. 688/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 688/2005
Dosar nr. 6862/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
deliberând asupra recursului declarat de condamnatul revizuent L.E., împotriva deciziei penale nr. 823/ A pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 9 noiembrie 2004 în dosarul nr. 3747/2004, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1256 pronunţată la 23 decembrie 2002, în dosarul nr. 4876/2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat la 6 ani de închisoare pe inculpatul L.E., fiul lui Aurel şi al Eugeniei, născut la 9 ianuarie 1974 în Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă că, la 20 octombrie 2000, inculpatul împreună cu numitul I.D., condamnat la rândul său pentru comiterea respectivei infracţiuni de tâlhărie, au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată N.O. de o geantă şi un rucsac care conţineau mai multe bunuri.
Sentinţa astfel pronunţată a rămas definitivă prin respingerea succesivă a apelului şi recursului declarate în cauză de L.E. prin Decizia penală nr. 246 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la din 24 aprilie 2003, în dosarul nr. 949/2003, şi respectiv prin Decizia penală nr. 4869 pronunţată de Curtea Suprema de Justiţie, secţia penală, la 30 octombrie 2003 în dosarul nr. 2115/2003.
La 7 aprilie 2002, condamnatul L.E. a formulat o cerere de revizuire a sentinţei menţionate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, cu numărul de dosar 4620/2004.
Prin sentinţa penală nr. 1270, pronunţată la 11 octombrie 2004, instanţa astfel sesizată a respins cererea de revizuire obligându-l pe L.E. la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 300 000 lei.
Apelul făcut ulterior de revizuent împotriva acestei sentinţe a fost, de asemenea, respins prin Decizia penală nr. 823/ A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 9 noiembrie 2004, în dosarul nr. 3747/2004.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut, în esenţă că, sub aspect formal, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., prevederi legale care nu îşi găsesc însă incidenţa în cauza de faţă.
Ulterior judecării apelului L.E. a declarat recurs în termen legal, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 3747/2004.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea a cărei revizuire este solicitată în cauza de faţă a fost pronunţată fără a exista un suport probatoriu concludent, în condiţiile în care descrierea agresorului făcută de partea vătămată nu corespunde nici fizionomiei şi nici vestimentaţiei avute de recurent, iar la locul faptei au fost identificate amprentele unei alte persoane.
În acelaşi sens a mai fost invocată în mod generic existenţa unor probe care atestau că la data săvârşirii tâlhăriei recurentul se afla într-un alt loc afirmându-se că acesta a fost împiedicat să îşi dovedească nevinovăţia în condiţiile în care i-au fost respinse nejustificat cererile de audiere a martorului B.F. şi de efectuare a unei testări cu poligraful.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 393 şi art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Recursul este nefondat .
Aşa cum corect s-a reţinut de către instanţa de fond şi de cea de apel condamnarea recurentului a fost dispusă pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, inclusiv a acelora invocate în apărarea inculpatului.
Este, de asemenea, justificată aprecierea aceloraşi instanţe potrivit căreia împrejurările de fapt menţionate în speţă ca argumente în favoarea revizuirii au fost analizate şi cu prilejul condamnării lui L.E., aspect care face inaplicabile în speţă prevederile art. 394 lit. a) C. proc. pen., menţionate iniţial ca unic temei legal al revizuirii.
Pe de altă parte recurentul nu a argumentat în nici un fel presupusa aplicabilitate a motivului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., menţionat pentru prima dată în recurs, iar Curtea, verificând cauza şi din oficiu, a constatat că nici celelalte prevederi ale textului de lege amintit care enumeră expres şi limitativ cazurile de revizuire nu îşi găsesc aplicarea în speţă.
Reţinând deci că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre motivele legale de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Curtea va face aplicarea art. 38515 pct. I lit. b) din acelaşi cod. respingând recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în această fază procesuală cu menţiunea că onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuent L.E. împotriva deciziei penale nr. 823/ A din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800 000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6868/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6887/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
