ICCJ. Decizia nr. 6847/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6847/2005
Dosar nr. 6189/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 200 din 22 februarie 2005, Judecătoria Petroşani a condamnat pe inculpatul C.I.S. la:
- un an şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată prin OUG nr. 18/2003, a dispus revocarea graţierii pedepsei de 1.500.000 lei amendă penală, aplicată prin sentinţa penală nr. 101/2003 a Judecătoriei Petroşani, iar în baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 743/2003 a Judecătoriei Petroşani şi constatând că aceste fapte sunt concurente a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă ce se va executa pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis, conform art. 71 C. pen., exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că părţile vătămate T.S. - junior şi T.S. - senior nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 600.000 lei, din care suma de 100.000 lei, constituind corp – delict, se află în dosarul de urmărire penală.
În baza art. 170 şi art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea filei C.E.C. seria J 308 nr. 308030422040416810 B.P., pentru plata alocaţiei de stat pentru copii şcolari.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se plăti anticipat, din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul C.I.S., la data săvârşirii faptelor era minor şi elev de liceu în an terminal, coleg cu părţile vătămate T.I. şi T.S.
La începutul lunii decembrie 2003, partea vătămată T.S. a adunat carnetele C.E.C. pentru plata alocaţiei de la toţi elevii în vederea semnării şi ştampilării lor, carnete pe care le-a pus în buzunarul de la geacă, pe care a lăsat-o în vestiar pe timpul cât s-a desfăşurat ora de sport în sală.
După semnarea carnetelor de către diriginta clasei, R.C.G., şi ştampilarea lor la secretariat, acestea au fost restituite elevilor, prilej cu care s-a constatat dispariţia carnetului aparţinând părţii vătămate T.D.I.
Întrucât nu se cunoştea cauza, iniţial, s-a făcut un anunţ în acest sens prin staţia şcolii şi abia la data de 15 ianuarie 2004, partea vătămată a declarat în scris pierderea carnetului, ceea ce presupunea efectuarea de demersuri, prin contabilitate, pentru obţinerea unui nou carnet.
La data de 8 decembrie 2003, partea vătămată T.I.D. i-a spus lui S.P.L. că nu va depune carnetul pentru semnare, întrucât nu are nevoie de bani decât după sărbătorile de iarnă.
Inculpatul care se afla în posesia carnetului aparţinând părţii vătămate, pentru a ridica bani, a detaşat fila C.E.C. pe luna decembrie pe care apoi a capsat-o în propriul carnet pe care l-a prezentat, separat, dirigintelui clasei pentru semnare.
Fără a bănui intenţiile inculpatului, dirigintele clasei i-a semnat fila C.E.C., fără a verifica dacă seria filei, corespunde cu seriile celorlalte file din carnet.
Cu fila C.E.C. astfel semnată, la data de 18 ianuarie 2004, inculpatul s-a prezentat la serviciul poştal pentru a ridica banii, dar nu de la ghişeu unde nu era nimeni, ci a apelat la numitul B.G.A., agent de pază la SC R., situată în aceeaşi locaţie cu poşta, motivând că la ghişeu n-ar mai avea bani.
Numitul B.G.A. a observat că fila C.E.C. nu are serie corespunzătoare cu cea din carnet şi a sesizat diriginta şi oficianta poştei, ultima solicitând prezentarea titularului cu actul de identitate.
Dându-şi seama de situaţia în care se afla inculpatul a dispărut.
Carnetul C.E.C. a fost predat organelor de poliţie ulterior, la data de 2 februarie 2004, iar inculpatul a declarat carnetul pierdut, cu toate că la acea dată se afla în posesia organelor de poliţie, în urma incidentului mai sus-menţionat.
După audierea părţii vătămate T.S. la poliţie în legătură cu carnetul de C.E.C. - uri al colegului său, inculpatul i-a reproşat faptul că l-a denunţat şi a început să-l ameninţe atât pe el cât şi pe T.I.D., cu bătaia, solicitând diverse sume de bani.
Pe fondul constrângerii morale, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 100.000 lei în prezenţa lui T.I.D., iar după cca. două săptămâni i-a mai dat 250.000 lei, de faţă la acest eveniment fiind şi numitul L.R. care a confirmat tonul ameninţător pe care inculpatul l-a întrebat pe T.I.D. dacă are bani la el, iar la răspunsul negativ i-a cerut să-i aducă a doua zi.
După alte două săptămâni, inculpatul i-a mai cerut părţii vătămate şi a primit suma de 100.000 lei, iar la scurt timp a mai cerut încă 100.000 lei.
Sesizând lipsa banilor, părinţii părţii vătămate au aflat contextul în care fiul lor a fost nevoit să sustragă diverse sume, după care au anunţat organele de poliţie.
La data de 20 mai 2004, după marcarea a două bancnote de 50.000 lei cu creion fluorescent, cu inscripţia „Şantaj" şi introducerea lor într-un plic cu faţa de protecţie din celofan, în prezenţa unor martori asistenţi şi sub supravegherea mai multor lucrători de poliţie s-a organizat un flagrant, ocazie cu care inculpatul a primit plicul de la partea vătămată, pe care l-a pus în buzunar, unde a şi fost găsit de organele de poliţie.
Apelul şi recursul declarate de inculpat împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă au fost respinse ca nefondate, de către Tribunalul Hunedoara prin Decizia penală nr. 196/ A din 25 aprilie 2005 şi respectiv de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 67 din 6 septembrie 2005.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi familie, ca instanţă de recurs, a declarat recurs inculpatul şi partea responsabilă civilmente B.T., susţinând că în cauză hotărârile pronunţate sunt nelegale întrucât faptele nu au fost comise în realitate, totul fiind o înscenare, solicitând a se dispune achitarea.
La data fixată pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a pus în discuţie, excepţia de inadmisibilitate a recursurilor declarate, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursurilor declarate de inculpatul C.I.S. şi partea responsabilă civilmente B.T.
În art. 3851 C. proc. pen., pct. 1 lit. a) – e) sunt arătate în mod expres şi limitativ care anume hotărâri pot fi atacate cu recurs.
După cum este de observat din lectura acestui text de lege nu pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunţate, ca instanţe de recurs, de către curţile de apel, legea conferindu-le acestor hotărâri caracterul de definitive şi executorii.
Prin urmare, inculpatul şi partea responsabilă civilmente nu puteau uza de o cale de atac, intitulată impropriu recurs, împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, şi intrată în puterea lucrului judecat.
O asemenea hotărâre judecătorească poate fi atacată, în condiţiile prevăzute de lege, numai pe calea căilor extraordinare de atac, ceea ce nu e cazul în speţă.
În consecinţă, în cauză declarându-se recurs împotriva unei hotărâri definitive, urmează a se constata că acesta este inadmisibil şi a fi respins ca atare în temeiul art. 385 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Recurentul inculpat şi recurenta parte responsabilă civilmente, aflaţi în culpă procesuală, urmează a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente B.T. şi de inculpatul C.I.S. împotriva deciziei penale nr. 67 din 6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru minori şi de familie.
Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente B.T. la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat C.I.S., în solidar cu părţile responsabile civilmente B.T. şi B.M., la plata cu acelaşi titlu a sumei de 220 RON, din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6844/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6848/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
