ICCJ. Decizia nr. 6844/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6844/2005
Dosar nr. 5288/2005
Şedinţa publică din 06 decembrie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 705/ F din 30 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) C. pen., şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Şt.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat graţierea condiţionată privind pedeapsa de 4.000.000 lei amendă penală, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1011/2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2435/2003, a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel ca în final inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 4 ani şi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.000.000 lei.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor înscrise la art. 631 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 04 martie 2005.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii R.I.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen., şi art. 80 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi M.M.D., la o pedeapsă de 9 luni închisoare, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., şi art. 99 şi următorii C. pen.
În temeiul art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei faţă de inculpatul minor şi a fost fixat termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, atrăgându-i-se atenţia asupra art. 83 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive pentru inculpaţii R.I.C. şi M.M.D., începând cu data de 03 martie 2005.
S-a dispus punere de îndată în libertate a inculpatului minor, dacă nu este arestată în altă cauză.
S-a luat act că în cauză, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare către stat, câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de mijloacele de probă de la dosar, a arătat că reţine în esenţă următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 26 februarie 2005, în jurul orelor 18,50, cei trei inculpaţi se deplasau pe str. Schitu Măgureanu, către str. Ştirbei Vodă şi în dreptul imobilului cu nr. 9 au observat-o pe partea vătămată V.M.A., că are asupra sa un telefon mobil, astfel că, au luat rezoluţia de a o deposeda de bunurile pe care le avea asupra sa, pentru a face rost de bani.
În realizarea acestei rezoluţiuni infracţionale, inculpatul R.I.C. s-a apropiat de partea vătămată, i-a pus braţul pe umăr şi ia cerut să-i dea telefonul mobil pentru că are nevoie de bani şi la încercarea părţii vătămate de a fugii, ceilalţi doi s-au aşezat în faţa acesteia, blocând-o şi împiedicând-o să se deplaseze, iar inculpatul R.C.I. le-a cerut celor doi „să scoată cuţitele" ameninţând-o.
Intimidată şi speriată de comportarea celor trei inculpaţi, partea vătămată i-a predat telefonul mobil inculpatului P.Şt.C., iar inculpatului R.C.I., suma de 150.000 lei, după care i s-a permis plecarea.
Inculpaţii, în aceeaşi zi, s-au deplasat la o casă de amanet şi au amanetat telefonul în schimbul sumei de 2.000.000 lei.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută s-a apreciat că inculpaţii au comis infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, sub încadrarea juridică menţionată în prima parte a considerentelor deciziei şi s-a aplicat fiecăruia dintre ei circumstanţele atenuante personale faţă de poziţia sinceră manifestată pe parcursul desfăşurării procesului penal şi că, nici unul dintre aceştia nu a întreprins acte de agresiune împotriva părţii vătămate, ci numai expresii de natură să o intimideze, iar faţă de minor şi prevederile art. 99 şi urm. C. pen.
Prin urmare, au fost condamnaţi cei doi inculpaţi majori la câte 3 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate, iar faţă de inculpatul minor s-a aplicat o pedeapsă de 9 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fiecare inculpat major cu executarea în regim de detenţie şi de 9 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pentru minor, sunt de natură să ducă la reeducarea acestora.
Faţă de inculpatul P.Şt.C., care potrivit fişei de cazier, prin sentinţa penală nr. 1011/2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti i s-a aplicat o pedeapsă de 4.000.000 lei amendă penală şi care a fost graţiată prin Legea nr. 543/2002, iar prin sentinţa penală nr. 2435/2003 a aceleiaşi instanţe, a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, iar în perioada termenului de încercare a comis infracţiunea de faţă, s-a dispus atât revocarea graţierii cât şi a suspendării condiţionate, dispunându-se ca în afară de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă să execute şi cele două pedepse, respectiv de un an închisoare şi de 4.000.000 lei amendă penală, în total 4 ani închisoare şi 4.000.000 lei amendă penală.
Întrucât părţii vătămate V.M.A. i s-a restituit telefonul mobil, nu s-a mai constituit ca parte civilă, astfel că s-a luat act de voinţa acesteia.
Cu privire la cei doi inculpaţi majori, R.C.I. şi P.Şt.C., s-a apreciat că nu au încetat cauzele şi condiţiile acre au dus la arestarea acestora, că se menţin în continuare temeiurile înscrise la art. 143 şi art. 148 C. proc. pen., în plus fiind reţinută vinovăţia şi fiind condamnaţi, a fost menţinută starea de arest potrivit art. 350 C. proc. pen., iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), li s-au dedus din pedepsele aplicate timpul executat preventiv.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către cei trei inculpaţi, care au formulat o critică comună, cu privire la hotărârea instanţei de fond şi aceasta vizează aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, privind greşita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată fiecăruia este mare, în raport de datele personale şi de faptul că nu s-a dat eficienţa cuvenită circumstanţelor atenuante personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a examinat apelurile declarate de inculpaţi, în raport de motivul comun invocat, de actele şi lucrările dosarului, de sentinţă pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 619/ A din 11 august 2005, au fost admise numai apelurile declarate de inculpaţii majori, P.Şt.C. şi R.C.I., desfiinţată în parte sentinţa şi rejudecând cauza, au fost aplicate prevederile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) pentru ambii inculpaţi, ca pedepse accesorii.
S-a dedus pentru inculpatul P.Şt.C. prevenţia, de la 03 februarie 2003 la 05 martie 2003 şi de la 04 martie 2005, la zi şi menţinută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru inculpatul apelant R.C.I., s-a dedus prevenţia de la 03 martie 2005, la zi şi a fost menţinută arestarea preventivă.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul minor M.M.D., împotriva aceleiaşi sentinţe şi obligat la plata sumei de 80.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei s-a motivat că, instanţa de fond a avut în vedere la aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat, atât gradul de pericol social mărit al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi datele personale ale cestora, când li s-au aplicat circumstanţe atenuante personale, astfel încât, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor majori, nu este mare cum nici pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru inculpatul minor.
Prin urmarea motivul comun de apel invocat de către cei trei apelanţi inculpaţi, a fost înlăturat, ca neîntemeiat, instanţa de fond făcând o justă individualizare a pedepsei, astfel încât, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor sub 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor majori.
Din oficiu instanţa de apel, în raport de jurisprudenţa Curţii Europene în aplicarea art. 2 al art. 8 al C.E.D.O. a constatat că faţă de inculpaţii majori li s-au interzis toate drepturile părinteşti, fără a se lua în considerare fapta comisă, persoana acestora, natura intereselor copiilor şi că se impune aplicarea ca pedeapsă accesorie pentru aceştia numai dispoziţiile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., privind dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Cu privire la inculpatul apelant P.Şt.C., deşi instanţa de fond i-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, a omis să deducă perioada executată de acesta, de la 03 februarie 2003, la 05 februarie 2003.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs, numai de către inculpatul P.Şt.C., care a formulat ca motiv de recurs aceeaşi critică din apel, vizând greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, în raport de circumstanţele atenuante personale, cum şi de faptul că nu li s-au dat eficienţa cuvenită în raport de datele sale personale.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele şi lucrările dosarului, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, pe baza mijloacelor de probă de la dosar, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste, drepte şi conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, contând în aceea că recurentul împreună cu ceilalţi doi coinculpaţi care nu au mai declarat recurs, în seara zilei de 26 februarie 2005, în jurul orelor 18,50, au deposedat, prin ameninţare pe partea vătămată V.M.A., de un telefon mobil şi suma de 150.000 lei, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.
La individualizarea şi aplicare pedepsei instanţele au ţinut seama nu numai de gradul de pericol social mărit al faptei comise, că fapta a fost comisă împreună cu un minor, dar şi de datele personale, constând în aceea că a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii, dar şi că nu este la primul contact cu legea penală, întrucât a mai fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare în perioada minoratului, pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat în dauna avutului personal, ceea ce presupune perseverenţă infracţională.
Prin urmare, se poate constata că instanţele au dat eficienţa cuvenită prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., când i s-a aplicat pedeapsa de numai 3 ani închisoare, cu mult sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, care este de 7 ani închisoare, iar maximul de 20 de ani închisoare.
În consecinţă, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., urmând a se înlătura, iar din oficiu, potrivit alin. (3) de la acelaşi articol, nu se constată cazuri de casare, astfel că, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv de la 03 februarie 2003, la 05 martie 2003, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 04 martie 2005, la 06 decembrie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.ŞT.C., împotriva deciziei penale nr. 629/ A din 11 august 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat de la 03 februarie 2003, la 05 martie 2003, precum şi timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 04 martie 2005, la 06 decembrie 2005.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6842/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6847/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 215 Cod... → |
|---|
