ICCJ. Decizia nr. 6919/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6919/2005
Dosar nr. 5381/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 31 august 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta H.E. împotriva ordonanţei P.N.A., secţia de combatere a corupţiei nr. 1301/VIII/1/2004 şi a rezoluţiei nr. 197/II-2/2005 dată de procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul P.N.A. privind pe intimaţii D.L. şi Şt.B., cercetaţi sub aspectul infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Petenta a fost obligată să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La 4 august 2004, petenta H.E. a formulat plângere penală împotriva agentului de poliţie Şt.B., solicitând condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., constând în aceea că ar fi primit de la numitul V.N., bani, pentru ca acesta să întocmească fals un proces verbal de constatare ce a fost folosit de către acesta într-o cauză civilă.
De asemenea, a solicitat şi condamnarea prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă – D.L., care, de asemenea, ar fi primit bani de la V.N., pentru a dispune neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia în urma unei plângeri formulată de petentă pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 C. pen.
Prin rezoluţia din 9 noiembrie 2004 a P.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova, adoptată în dosarul nr. 37/P/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii Şt.B. şi D.L., pentru fapta prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, deoarece fapta nu există.
Această soluţie a fost atacată de petentă şi prin rezoluţia din 31 ianuarie 2005, adoptată în dosarul nr. 1301/VIII/1/2004, a fost respinsă plângerea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestor rezoluţii a formulat plângere petenta şi prin rezoluţia din 16 martie 2005, adoptată în dosarul nr. 197/II/2/2005, procurorul şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul P.N.A., a fost respinsă plângerea formulată de către petenta H.E.
Petenta s-a adresat cu o nouă plângere la P.N.A. împotriva acestor rezoluţii şi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., a fost înaintată la instanţă.
Analizând probatoriile administrate în cauză şi rezoluţiile adoptate, Curtea a reţinut că în mod justificat în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, s-a stabilit că afirmaţiile petentei în sensul că numitul V.N. s-ar fi exprimat că a dat sume de bani sergentului de poliţie şi procurorului, către sora sa, T.T. şi către fiica sa H.S., nu se susţin, având în vedere că martora T.T. a declarat că V.N. a arătat că petenta nu va câştiga cauza civilă, întrucât „el are acte de la primărie" şi că niciodată nu a auzit ceea ce susţine petenta.
De asemenea, nici fiica petentei, martora H.S., nu a precizat data şi locul când V.N. ar fi făcut o asemenea afirmaţie, preluând de fapt afirmaţiile mamei sale H.E.
În această situaţie nu se poate reţine în nici un fel că intimaţii ar fi săvârşit fapta reclamată de petentă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petenta, criticând-o sub aspectul greşitei respingeri a plângerii sale, solicitând casarea hotărârii şi cercetarea intimaţilor pentru infracţiunile de luare de mită.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Astfel, corect s-a reţinut în cauză că susţinerile petentei privind săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către intimaţi sunt nefondate şi nedovedite în cauză.
Afirmaţiile petentei sunt contrazise de actele şi lucrările efectuate în cauză, nefiind susţinute de probele administrate în cauză.
Practic, în cauză, petenta este nemulţumită de rezolvarea nefavorabilă a unor cereri formulate în justiţie în contradictoriu cu numitul V.N., litigii izvorâte din neînţelegerile legate de dreptul de proprietate a terenurilor deţinute de familiile H.E. şi V.N. (de altfel, litigiile s-au desfăşurat pe perioada cuprinsă între 1988 – 2004).
În consecinţă, constatând că în cauză soluţiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse faţă de cei doi intimaţi sunt legale şi neexistând temeiuri care să conducă la casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara H.E. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 31 august 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6916/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 692/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
