ICCJ. Decizia nr. 6916/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6916/2005
Dosar nr. 6748/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul A.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
S-a confiscat obiectul folosit la săvârşirea faptei.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus prima instanţă a reţinut:
Inculpatul A.V. şi partea vătămată A.I., sunt fraţi şi vecini.
Între aceştia exista de mai mulţi ani o stare conflictuală cauzată de neînţelegerile de la o suprafaţă de pământ rămasă după decesul părinţilor.
În seara zilei de 14 august 2004, în jurul orelor 21,00 – 21,30, inculpatul A.V. a avut o ceartă la domiciliul său cu soţia sa. În timpul conflictului inculpatul şi-a lovit soţia cu un bici.
Partea vătămată A.I., auzind gălăgie, s-a deplasat la domiciliul fratelui său. A intrat în casă cu intenţia de a aplana conflictul.
Soţia inculpatului, A.E. a fugit în grădină, iar cei doi fraţi au început să se certe.
Inculpatul A.V. s-a înarmat cu o furcă şi i-a aplicat părţii vătămate multiple lovituri peste corp, inclusiv peste cap cauzându-i o fractură cu înfundare parietală stângă ce a necesitat eschilectomie, tumefacţii echimotice şi şoc hemoragic consecutiv, leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 45-50 zile, care au pus în primejdie viaţa acesteia şi i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacităţii de muncă de peste 20 % pentru un an de zile.
S-a mai reţinut că probele administrate nu dovedesc existenţa stării de provocare ori a legitimei apărări, întrucât motivul pentru care partea vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatului a fost de a aplana un conflict izbucnit între inculpat şi soţia acestuia, iar din probe nu a rezultat că victima ar fi avut asupra sa o furcă.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul nu a săvârşit fapta sub o pretinsă tulburare sau emoţie determinată de o acţiune ilicită a victimei.
În favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante enumerate în art. 74 lit. a) şi b) C. pen.
În termen, hotărârea a fost apelată de inculpat cu motivarea că fapta s-a consumat în condiţiile existenţei stării de provocare dat fiind că victima a intrat în domiciliul inculpatului pe fondul unor relaţii tensionate având asupra sa o furcă.
Prin Decizia penală nr. 328 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.V. împotriva sentinţei penale nr. 293 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Iaşi, a desfiinţat în parte sentinţa şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi b) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A.V.
Prin recursul declarat parchetul a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă.
Inculpatul A.V. a solicitat prin recurs, în principal, aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., şi reducerea pedepsei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege printr-o eficienţă mai mare acordată circumstanţelor atenuante.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Referitor la pedeapsă, instanţa de control judiciar a apreciat just că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie redusă mai mult sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, comportarea bună a inculpatului până la momentul săvârşirii infracţiunii şi conduita procesuală corectă a acestuia.
Pe de altă parte, sa reţinut corect că victima nu a intrat şi exercitat acte de violenţă ori alte acte ilicite de natură a crea o stare de puternică tulburare sau emoţie inculpatului, şi care să justifice acţiunea acestuia, motiv pentru care motivul de recurs privind reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., este nefondat.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că aceasta prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, ori majorarea acesteia.
Aşa fiind, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de parchet şi inculpat, ca nefondate.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurentul intimat inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6912/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6919/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
