ICCJ. Decizia nr. 692/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 692/2005
Dosar nr. 6770/2004
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2005
deliberând asupra recursului declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 87 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, la 29 octombrie 2004, în dosarul nr. 6404/2004, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 18 iulie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1955/P/2001, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii:
- S.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 208 – art. 209, art. 193, art. 336, art. 26, raportat la art. 209 şi art. 26, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP),
- O.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP),
- S.V. şi B.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen.,
- G.N., pentru infracţiunile prevăzute de prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 193 C. pen.,
- I.G., pentru infracţiunea prevăzută de 246 C. pen.,
- C.C.E., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 26 raportat la art. 291 C. pen., precum şi
- T.I. şi A.D.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii s-a formulat de către petiţionarul M.I. o primă plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., şi care a fost respinsă de prim-procurorul militar de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial prin rezoluţia pronunţată în acelaşi dosar la 22 iulie 2004.
Ulterior acelaşi petiţionar a invocat prevederile art. 2781 C. proc. pen., formulând împotriva respectivelor rezoluţii o plângere care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, cu numărul de dosar 6404/2004.
Prin sentinţa penală nr. 87 pronunţată la 29 octombrie 2004 instanţa astfel sesizată a respins şi această plângere ca nefondată, obligându-l pe M.I. la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 300 000 lei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că petentul a avut calitatea de subofiţer de poliţie, iar ulterior a fost trecut în rezervă pentru motive disciplinare precum şi datorită unor probleme de sănătate.
S-a relevat, de asemenea, că efectuarea în cauză a unor cercetări penale a fost declanşată în primul rând ca urmare a repetatelor demersuri prin care M.I. a invocat diverse încălcări ale legii despre care a afirmat că ar fi fost comise de către mai mulţi poliţişti din cadrul Inspectoratului Poliţiei Judeţului Buzău şi din Poliţia municipiului Buzău.
Procedând la analizarea materialului probatoriu administrat cu ocazia acelor cercetări instanţa de apel a concluzionat că susţinerile petentului nu au fost dovedite nici în ceea ce priveşte caracterul pretins abuziv al trecerii sale în rezervă şi nici sub aspectul altor încălcări ale legii menţionate de acesta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 6770/2004.
În motivarea recursului s-a afirmat de petiţionar că judecarea cauzei de către instanţă a fost părtinitoare ca urmare a influenţei exercitate în favoarea intimaţilor în general şi a lui S.G. în special de către mai mulţi procurori.
Ca argumente în susţinerea acestei afirmaţii au fost evocate, printre altele, concluziile procurorului de şedinţă care s-a opus administrării unor probe noi de către instanţă precum şi omisiunea audierii în cauză a unor „părţi vătămate" menţionate în memoriul depus de petiţionar, mai întâi în dosarul instanţei de fond, iar apoi şi în cel de recurs.
În ceea ce îi priveşte, intimaţii S.G., O.D., S.V., B.I., G.N., I.G., C.C.E., T.I. şi A.D.M. au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea are în vedere că atât concluziile procurorului de şedinţă, care la 29 octombrie 2004 a participat la judecarea cauzei opunându-se cererii petiţionarului de audiere a unor martori, cât şi respingerea respectivei cereri de către instanţă îşi găsesc un deplin suport legal în prevederile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., care limitează la înscrisuri noi posibilităţile de suplimentare a probelor administrate în cauză.
Menţiunile din partea introductivă a sentinţei recurate atestă în acelaşi timp că acordarea cuvântului participanţilor în proces s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie, iar petiţionarul a avut posibilitatea de a-şi expune pe larg punctele de vedere, aspecte care infirmă aserţiunile sale referitoare la maniera presupus părtinitoare în care s-ar fi desfăşurat dezbaterile.
În acelaşi timp, Curtea constată că instanţa de fond a procedat la o reanalizare detaliată a probelor administrate în cursul cercetărilor şi care justifică pe deplin rezoluţiile prin care, în esenţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de fiecare dintre intimaţi.
Extrem de relevante sunt în acest sens referirile la probele care atestă de pildă că presupusa favorizare a unor infractori de către intimaţi s-a materializat în acte procedurale a căror temeinicie şi legalitate a fost confirmată de procuror, în unele cazuri respectivii inculpaţi fiind arestaţi preventiv.
Comiterea unor abuzuri de către intimatul S.G. în legătură cu operaţiunea prin care s-a asfaltat curtea interioară a sediului Poliţiei municipiului Buzău nu a fost nici ea demonstrată în condiţiile în care, fapt necontestat, respectiva lucrare nu a antrenat utilizarea unor fonduri publice.
Nesusţinute în plan probatoriu sunt de altfel şi celelalte aserţiuni ale lui M.I. care, în mod vădit, reflectă resentimentele pe care petiţionarul le păstrează ca urmare a trecerii sale în rezervă.
Aşa fiind, Curtea constată că în speţă nu îşi găsesc incidenţa nici una dintre prevederile art. 2859 C. proc. pen., care definesc motivele legale de casare.
Prin urmare, în cauză se va face aplicarea art. 38915 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 87 din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600 000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6913/2005. Penal. Art. 189 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6920/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
