ICCJ. Decizia nr. 6922/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 549 din 16 august 2005, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de revizuientul H.D. privind revizuirea sentinței penale nr. 183 din 2 martie 2004 a Tribunalului Iași, obligându-l pe revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că revizuientul a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., și art. 21lit. a) - c) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., prin sentința penală nr. 183/2004 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 297/2004 a Curții de Apel Iași.
Cu privire la motivul de revizuire invocat de revizuient în cererea sa, respectiv nevinovăția în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, instanța a apreciat că susținerile revizuientului puteau fi analizate în căile ordinare de atac și că nu se înscrie în cazurile prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen.
împotriva sentinței penale a formulat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei.
Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul, apreciind că susținerile condamnatului referitoare la nevinovăția sa sunt aspecte ce exced cadrului procesual al revizuirii, iar pe de altă parte au fost analizate și înlăturate de instanțele care au judecat cauza în fond și în calea ordinară de atac a apelului, astfel că nu constituie împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată în sensul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de revizuient care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a reiterat susținerile sale în sensul că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat, singura probă cere-l încriminează fiind declarația mincinoasă dată în faza urmăririi penale de martora S.D. pe care însă instanța nu a mai putut să o audieze cu ocazia judecării cauzei.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 394 lit. b) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când "un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Pe de altă parte dispozițiile art. 395 alin. (2) C. proc. pen., stipulează obligația organelor arătate în alin. (1) al aceluiași articol, respectiv a instanței sau a procurorului care nu au putut să examineze fondul cauzei să constate situațiile menționate în procedura de revizuire.
Examinând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de dispozițiile legale menționate, înalta Curte constată, că în cererea de revizuire formulată, revizuientul și-a susținut nevinovăția, făcând precizări cu privire la declarațiile date de martora S.D. în faza de urmărire penală, martoră care nu a fost audiată de instanțe cu ocazia judecării fondului și a apelului.
Mai susține revizuientul că declarația acestei martore, singura de altfel care îl încriminează nu corespunde realității în sensul că el nu a participat în nici un fel la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul A.C.
De altfel, chiar partea vătămată C.P. audiat în instanță a susținut că în seara respectivă nu l-a văzut pe condamnatul-revizuient H.D. și că acesta nu l-a lovit și nu i-a sustras bunuri, contrazicând astfel declarațiile martorei S.D. date în faza de urmărire penală.
Așa fiind, și având în vedere dispozițiile art. 395 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că hotărârile pronunțate de prima instanță și de instanța de apel cu ocazia judecării cererii de revizuire sunt nelegale și netemeinice atâta timp cât nu s-a respectat obligația de a verifica susținerile revizuientului cu privire la veridicitatea declarațiilor martorei S.D., despre care recurentul susține că a mințit, chiar și în condițiile în care nu există o hotărâre de condamnare în ceea ce o privește.
Pentru aceste considerente, înalta Curte va admite recursul declarat de revizuient, va casa hotărârile pronunțate și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași ca instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării cererii de revizuire instanța va verifica susținerile revizuientului în sensul că va audia martora S.D. pentru a stabili în ce măsură aceasta a spus sau nu adevărul în faza urmăririi penale.
Semnificativ a fost și faptul că revizuientul nu și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., referirea la aceste dispoziții a aparținut Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6921/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6925/2005. Penal → |
|---|
