ICCJ. Decizia nr. 6925/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 23/ PI din 11 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.E. împotriva intimaților D.D.M., G.A., P.V. și S.L., cu motivarea că privitor la declarațiile martorului M.T., petentul nu a contestat modul de ascultare și de consemnare a declarației acestuia.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2778 din 21 mai 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent împotriva sentinței sus-menționate.
împotriva acestor hotărâri, petentul a solicitat revizuirea.
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 85/ PI din 29 septembrie 2005, a respins cererea de revizuire.
S-au reținut următoarele:
- motivele invocate de petent faptul că martorul M.T. a fost determinat, prin corupție și șantaj, să depună mărturie mincinoasă, au fost invocate și verificate, atât la instanța de fond, cât și la cea de recurs;
- prin sentința penală atacată prin cererea de revizuire nu s-a dispus asupra fondului cauzei, ci a fost pronunțată în procedura reglementată de art. 2781C. proc. pen., respectiv în cale de atac a plângerii contra unei soluții de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul declarat de revizuient este nefondat.
într-adevăr, temeiul juridic invocat pentru revizuirea hotărârilor atacate, art. 394 lit. b) C. proc. pen., nu este incident în cauză, întrucât nu s-a dovedit printr-o hotărâre judecătorească ori printr-o ordonanță a procurorului și nici pe cale incidentală, că martorul M.T. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Dimpotrivă, s-a reținut potrivit considerentelor sentinței penale nr. 23/ P din 11 martie 2004 că din verificarea caietelor grefierilor de ședință, nu rezultă că petentul a contestat modul de consemnare a declarațiilor martorului M.T.
Pe de altă parte, din conținutul prevederilor art. 393 și art. 395 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că acest caz de revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., operează numai în situațiile în care, printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului, s-a dispus asupra fondului cauzei.
Or, hotărârile împotriva cărora s-a formulat cererea de revizuire, invocându-se temeiul sus-menționat, nu fac parte din categoria acelora prin care se rezolva fondul cauzei, astfel că soluția de respingere a cererii de revizuire este corectă.
în concret, hotărârile sus-menționate au avut ca obiect soluționarea unei plângeri contra unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6922/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6918/2005. Penal → |
|---|
