ICCJ. Decizia nr. 6947/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 246 din 10 iulie 2003 a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), intervenind prescripția răspunderii penale, în baza art. 122 lit. d) și art. 124 C. pen., și art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.I.E.C. SRL București, să plătească suma de 1.147.643,55 dolari S.U.A., plus dobânzile legale, calculate până la data achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.N.P. P. SA București, filiala A. Pitești.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a stabilit că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în anii 1992 - 1993, iar trimiterea în judecată a avut loc la data de 11 octombrie 2001.
S-a reținut că în perioada de timp mai sus menționată, inculpatul a indus și menținut în eroare conducerea A. Pitești, cu privire la valoarea unei instalații importate din Italia, care, în final a fost cu 50 % mai mică decât suma plătită de către partea civilă.
Instanța de fond a stabilit că de la data săvârșirii faptei până la trimiterea în judecată textul C. pen., respectiv art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), care conferă încadrarea juridică a faptei săvârșită de către inculpat, a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Față de această împrejurare, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și în consecință, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în raport cu această nouă încadrare juridică tribunalul a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., precum și dispozițiile art. 124 C. pen., și în consecință a constatat că răspunderea penală pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este prescrisă.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că datorită manoperelor frauduloase ale inculpatului, partea civilă SC A. SA a plătit mai mult decât ar fi trebuit conform cotei sale de participare de 45 %. Suma de 1.147.643,55 dolari S.U.A. reprezintă prejudiciul efectiv creat de inculpat în patrimoniul părții civile.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.I.E.C. SRL, la plata acestei sume la dobânzile legale calculate până la data plății.
S-a apreciat că între inculpat și partea responsabilă civilmente există un raport de prepușenie în sensul dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul abuzând de funcția sa și în acest fel, a cauzat prejudiciul părții civile.
împotriva acestei sentințe au declarat apel S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești și partea responsabilă civilmente SC I.E.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă critică sentința pentru faptul că nu s-a menținut sechestrul aplicat în faza de urmărire penală asupra instalației materialului hidroizolant.
Un alt motiv este faptul că deși a solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata dobânzilor legale în cuantum de 6 % pe an, calculată de la data de 12 mai 1992, prima instanță a dispus obligarea acestuia la plata dobânzilor legale, fără a specifica cuantumul acestora și mai ales data de la care acestea încep să curgă.
Partea responsabilă civilmente a critica sentința pentru faptul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că prejudiciul s-a produs direct în patrimoniul părții civile. Se apreciază că suma cu care s-a constituit parte civilă S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, nu reprezintă un prejudiciu cauzat prin infracțiunea comisă de inculpat, având ca temei răspunderea civilă delictuală, ci reprezintă un drept de creanță al părții civile împotriva SC R.C. SRL București, având în vedere că există un contract de furnizare - colaborare, ce antrenează răspunderea civilă contractuală a acestei societăți comerciale. Partea civilă are posibilitatea să își valorifice dreptul de creanță pe calea unui litigiu civil.
Un alt motiv de apel este acela că apelanta nu are calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente. Inculpatul și-a desfășurat activitățile ilicite, având funcția de președinte al SC R. SRL și în această calitate nu a respectat condițiile contractului nr. 8/1992, abuzând de funcția sa.
Ultimul motiv de apel este acela că instanța a acordat părții civile mai mult decât a cerut, respectiv și dobânzile legale.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 299 din 9 decembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 4795/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești și SC G.I.E.C. SRL București împotriva sentinței penale nr. 246/2003 a Tribunalului Argeș.
Fiecare apelantă a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a considerat că este nefondată critica părții civile privind menținerea sechestrului asigurator, stabilirea cuantumului dobânzilor și data de la care acestea încep să fie calculate.
Totodată, a apreciat că sunt nefondate și criticile apelantei, parte responsabile civilmente, având în vedere că inculpatul a avut calitatea de acționar majoritar la firma G.C. SRL București, firmă pe care în timpul derulării urmăririi penale a vândut-o cetățeanului italian S.M. și care a primit în mod nemijlocit suma de bani rezultată în urma activității infracționale a inculpatului.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 3707 din 1 iulie 2004, a admis recursurile declarate de partea civilă S.N.P. P. SA, filiala A. Pitești și de către partea responsabilă civilmente SC G.I.E.C. București, împotriva deciziei nr. 299 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești.
A casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Pitești.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că există contradicție între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii supusă recursului, în sensul că în considerentele deciziei, Curtea de Apel a menționat că "la calculul dobânzilor se va avea în vedere dobânda fixată de B.N. pe perioada de la comiterea faptei și până la executarea în totalitate a sumei menționate. Din această motivare, rezultă că apelul părții civile este fondat și urmează să fie admis, dar soluția pronunțată a fost de respingere a apelului, așa cum reiese din dispozitivul deciziei.
Procedând la rejudecarea apelurilor declarate de către partea civilă și respectiv partea responsabilă civilmente, curtea constată următoarele:
Apelul părții civile S.N.P. P. SA București, sucursala A. SA Pitești este fondat.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.147.643,55 dolari S.U.A., plus dobânzile legale, calculate până la data plății, cu titlu de despăgubiri, către partea civilă.
Instanța de fond a omis să precizeze data de la care aceste dobânzi urmează să fie calculate.
Această mențiune era necesară atât pentru a se calcula suma ce reprezintă dobânzile acordate, cât și pentru a se executa hotărârea, sub aspectul laturii civile, după ce rămâne definitivă.
Din actele dosarului se reține că, la data de 12 mai 1992, inculpatul a plătit prima rată pentru utilajul care formează obiectul litigiului. De la această dată nu s-a mai efectuat nici o plată. De altfel, data de 12 mai 1992, este și data comiterii faptei reținută în sarcina inculpatului.
în consecință, dobânzile legale acordate părții civile urmează a fi calculate începând cu data de 12 mai 1992 și până la achitarea efectivă și integrată a debitului.
Nu este necesar să se menționeze cuantumul dobânzilor legale, deoarece, în conformitate cu actele normative în vigoare, acesta este de 6 %, iar sintagma de "dobânzi legale" se referă la acest cuantum din valoarea prejudiciului.
în faza de urmărire penală s-a aplicat sechestrul asigurator asupra instalației de producere a materialului hidroizolant, așa cum rezultă din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești nr. 25 din 11 octombrie 2001.
Având în vedere cuantumul ridicat al prejudiciului, împrejurarea că acesta nu a fost acoperit, precum și dispozițiile art. 163 C. proc. pen., și ale art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., se impune ca sechestrul asigurator asupra bunului mai sus menționat să fie menținut, aspect ce nu rezultă din dispozitivul sentinței apelate.
în ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente, Curtea constată că acesta este nefondat.
Prejudiciul a fost comis în patrimoniul părții civile și rezultând din activitatea infracțională desfășurată de către inculpat.
Astfel, inculpatul a avut calitatea de administrator al părții responsabile civilmente și abuzând de sarcinile sale de serviciu a acționat în așa fel încât partea civilă să plătească mai mult decât ar fi trebuit conform cotei sale de participare de 45 %. Chiar dacă a existat un contract în legătură cu achiziționarea acestui utilaj, inculpatul a săvârșit o faptă penală care a generat un prejudiciu părții civile și în consecință, nu se poate susține că există numai o răspundere contractuală, respectiv partea civilă are un drept de creanță pe care poate să îl valorifice printr-o acțiune la o instanță civilă.
Dat fiind activitatea infracțională a inculpatului, sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale.
De asemenea, este neîntemeiată și critica potrivit căreia "părții civile i s-a dat mai mult decât a cerut".
Obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata dobânzilor legale reprezintă o acoperire integrală a prejudiciului, inclusiv sub aspectul beneficiului nerealizat.
Este neîntemeiată și critica potrivit căreia în mod greșit s-a reținut că apelanta are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., sunt îndeplinite, deoarece inculpatul și-a desfășurat activitățile ilicite având funcția de administrator al părții responsabile civilmente.
în această calitate, inculpatul a procedat ilicit, inducând în eroare partea civilă, în sensul că partea responsabilă civilmente nu și-a achitat suma stabilită prin contract, pentru achiziționarea instalației, aceasta fiind achiziționată numai cu suma de bani plătită de partea civilă.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut raportul de prepușenie și faptul că inculpatul a săvârșit fapta ilicită în interesul părții responsabile civilmente, care avea calitatea de comitent.
Față de cele examinate, Curtea de Apel Pitești, rejudecând apelurile, prin decizia penală nr. 8/ A din 18 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de partea civilă S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești împotriva sentinței penale nr. 246 din 10 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Argeș privindu-l pe inculpatul M.P.
S-a desființat în parte sentința penală în sensul că dobânzile legale acordate părții civile urmează a se calcula începând cu data de 12 mai 1992 și până la achitarea efectivă și integrală a debitului.
Menține măsura sechestrului asigurator luată în faza de urmărire penală.
Menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.
Prin aceeași decizie penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC G.I.E.C. SRL București împotriva sentinței penale nr. 245 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Argeș.
Nemulțumiți și de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs, partea responsabilă civilmente și inculpatul.
Prin recursul declarat de partea responsabilă civilmente, este criticată decizia penală nr. 8/ A din 18 ianuarie 2005 pentru netemeinicie sub aspectul aprecierii probelor și potrivit cărora a fost soluționată eronat latura civilă.
Astfel, se cere a se vedea că această societate, nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente și ca atare să fie scoasă din cauză, pentru că inculpatul, în calitatea sa și-a depășit limitele puterii de reprezentare.
Recursul este nefondat.
Examinându-se hotărârea atacată, în raport de critica adusă, precum și din oficiu, Curtea reține că pe deplin justificat și dovedit cu probatoriul administrat, s-a constatat că operează răspunderea solidară între inculpat și partea responsabilă civilmente recurentă, pentru acoperirea pagubei produsă părții civile S.N.P. P. SA București, deoarece el a acționat în calitate de acționar majoritar la firma, parte responsabilă civilmente, și nu în alte condiții.
Deci, cum în cauzarea prejudiciului, inculpatul a acționat prin firma G.I.E.C. SRL București, unde era acționar majoritar, temeinic și legal, instanțele au dispus răspunderea solidară a părții responsabile civilmente cu a inculpatului în acoperirea prejudiciului cauzat părții civile.
De asemenea, trebuie reținut că întreaga sumă achitată în 4 rate de partea civilă, în perioada 12 mai 1992 - 8 februarie 1993 de 1.853.280 dolari S.U.A., a fost înregistrată, în contabilitatea G.C. București, deci în contabilitatea părții responsabile civilmente și nu în contabilitatea altei societăți comerciale.
Așa fiind, văzând că întreaga situație de fapt, a fost reținută corect de instanțe, neomițându-se nici o probă, recursul declarat de partea responsabilă civilmente va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Trecând la examinarea recursului declarat de inculpat, se constată că nu a fost motivat în scris și nici nu s-a prezentat pentru susținerea orală a acestuia.
După examinare din oficiu a recursului declarat de inculpat, Curtea reține că acesta este inadmisibil atâta vreme cât făptuitorul "nu a folosit calea apelului", potrivit art. 3851 alin. (4) teza 1 C. proc. pen., iar decizia din apel, nu-l defavorizează.
în consecință, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca inadmisibil, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
S-au aplicat și prevederile art. 192 C. proc. pen., față de acești recurenți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6958/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6921/2005. Penal → |
|---|
