ICCJ. Decizia nr. 6951/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1157 din 14 aprilie 2005, Judecătoria Drobeta - Turnu Severin a condamnat pe inculpatul O.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) și art. 74 și art. 76 C. pen.
S-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 419 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2902 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Prin aceeași sentință, în baza art. 208 - art. 209 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul M.V., la pedeapsa de un an închisoare, în condițiile art. 81 - art. 83 C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat în natură și s-a respins acțiunea civilă, iar inculpații au fost obligați la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, deoarece, în dimineața zilei de 5 iunie 2004, împreună cu numitul C.I. au pătruns prin escaladare, în curtea depozitului SC M. SA și dintr-o clădire au sustras 13 țevi din metal, pe care, ulterior le-a transportat cu o căruță și le-au valorificat la un centru de colectare a fierului pentru suma de 3.260.000 lei, bani pe care i-au împărțit.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, inclusiv antecedentele penale pe care le are inculpatul O.L.
Acțiunea civilă formulată de partea vătămată a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada că ar fi achitat contravaloarea transportului făcut pentru readucerea în proprietatea sa a țevilor sustrase.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O.L. care a solicitat reducerea pedepsei.
Apelul a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Mehedinți prin decizia penală nr. 187 din 30 mai 2005, cu motivarea că, prima instanță a stabilit o situație de fapt ce concordă cu probele administrate, a dat o legală încadrarea juridică acestor fapte și a făcut o temeinică individualizare în condițiile în care, deși inculpatul este recidivist și a comis noua infracțiune la câteva luni după eliberarea sa condiționată, totuși, acesta a dat dovadă de sinceritate, a regretat noua infracțiune comisă, iar prejudiciul a fost recuperat, împrejurări care nu sunt însă de natură să justifice reținerea acestora ca circumstanțe atenuante.
împotriva deciziei, a declarat în termen, recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei pe baza reținerii unor circumstanțe atenuante.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 893 din 26 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.L. împotriva deciziei penale nr. 187/ A din 30 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
în continuare, inculpatul a declarat al doilea recurs la înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este inadmisibil.
Curtea, examinând actele dosarului reține că recurentul a declarat recurs la o hotărâre deja definitivă, respectiv decizia penală nr. 893 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.
Cum legea procesual penală română în vigoare nu reglementează decât posibilitatea atacării o singură dată cu recurs, drept ultima cale ordinară de control judiciar, prezentul recurs fiind al doilea sau altfel spus este recurs la recurs, va fi respins, ca inadmisibil, în baza art. 3851lit. e) și art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
S-au aplicat și dispozițiile art. 192 C. proc. pen., prin obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, dată fiind culpa procesuală a acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6973/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6958/2005. Penal → |
|---|
