ICCJ. Decizia nr. 6918/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 38/ P din 1 iulie 2005, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții C.I. și C.V. împotriva rezoluției procurorului nr. 37/ P din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
S-a reținut că petenții C.V. și C.I. au chemat în judecată pe făptuitorii I.F., I.F., S.N., M.G. și B.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin sentința penală nr. 2270 din 7 octombrie 2004, Judecătoria Medgidia a dispus scoaterea cauzei de pe rol, respectiv memoriul nr. 1085 din 8 mai 2004 și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în raport de funcțiile făptuitorilor.
în urma cercetărilor penale efectuate, în cauză s-au stabilit următoarele:
Petenții C.V. și C.I., au locuință vecină în municipiul Medgidia cu numitul I.F., acționându-se reciproc în instanță, atât civil cât și penal, pentru revendicarea unei suprafețe de teren de 19 m.p.
Prin sentința civilă nr. 1752 din 22 iunie 1999, Judecătoria Medgidia a dispus obligarea familiilor C. și M. (părinții petenților) să demoleze cotețul de păsări și pătulul de porumb, construite în apropiere, ori lipite de peretele casei lui I.F.
Această hotărâre civilă a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 1687 din 24 noiembrie 2000 a Curții de Apel Constanța.
Pe baza cererii numitului I.F. și a hotărârii civile definitive, la 6 martie 2003, executorul judecătoresc S.N. a procedat la executarea acesteia, în sensul că s-a demolat cotețul de păsări și pătulul de porumb, stabilindu-se totodată grănițuirea celor două proprietăți pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză.
întrucât în cauză, s-a stabilit din probele administrate că nici unul din făptuitori nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prin rezoluția procurorului din 10 iunie 2003, s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală. Același obiect și aceeași soluție s-a dat în dosarul nr. 573/P/2003 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia.
Plângerea împotriva acestor soluții a fost respinsă de primul procuror al parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prin ordonanța nr. 919/II/2/2003 din 31 octombrie 2003.
Tot prin această ordonanță s-a respins și plângerea petentei C.V., făcută împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia, în dosarele nr. 920/P/2003, 921/P/2003 și 928/P/2003, în care numitul I.F. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 108 din Legea nr. 18/1991,art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 290 și art. 291 C. pen.
Prin rezoluția procurorului nr. 37/ P din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale asupra făptuitorilor pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), petenții au făcut plângere la Curtea de Apel Constanța, învederând aceleași motive invocate în faza de urmărire penală.
Curtea de Apel Constanța a constatat că în urma cercetărilor efectuate de către parchet a rezultat că făptuitorii nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor imputate, așa încât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.
împotriva sentinței prevăzută de Curtea de Apel Constanța au declarat recurs petiționarii C.V., C.I., M.G. și M.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele invocate în plângerea inițială și au solicitat casarea hotărârii. Și pe fond desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror față de intimați.
Criticile au mai vizat și omisiunea instanței de a dispune citarea în cauză a petiționarilor M.G. și M.M. care, de asemenea, au formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781C. proc. pen., având astfel calitate procesuală.
Recursul este întemeiat.
Verificând plângerea adresată primei instanțe, Curtea de Apel Constanța, cât și actele existente la dosar respectiv rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța din 10 mai 2005 prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției de NUP nr. 37/P/2005 dată în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, înalta Curte constată că plângerea împotriva rezoluției de N.U.P. adresată atât procurorului ierarhic superior în temeiul art. 278 C. proc. pen., cât și cea adresată instanței potrivit art. 2781C. proc. pen., au fost formulate de către petiționarii C.V., C.I., M.M. și M.G.
Deși prin rezoluția din 10 mai 2005 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța se pronunță cu privire la plângerea formulată de toți cei patru petiționari care de altfel, s-au adresat și instanței conform dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța nu a dispus citarea în cauză decât a doi dintre petiționari și respectiv C.V. și C.I., precum și a intimaților-făptuitori, fără a se preocupa de citarea celorlalți doi petiționari M.M. și M.G. care aveau, de asemenea, calitate procesuală în cauza respectivă.
La nici unul dintre termenele de judecată acordate de prima instanță petiționarii M.M. și M.G. nu au fost introduși în cauză și nu s-a dispus citarea acestora, deși la termenul din 27 mai 2005 conform încheierii de ședință aflată dosar, Curtea de Apel Constanța, petiționara C.V. a învederat instanței că plângerea introductivă a fost formulată și de către petiționarii M.M. și M.G., aspect care de altfel rezultă și din cuprinsul plângerii.
Ca urmare, înalta Curte constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 21 C. proc. pen., judecata în primă instanță având loc fără citarea legală a unora dintre părți.
Așa fiind, recursul declarat în cauză este fondat și va fi admis, ca atare, dispunându-se în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., casarea hotărârii, trimiterea spre rejudecare la prima instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța.
Cu ocazia rejudecării cauzei, cu respectarea normelor procedurale care au privit regulata citare a părților și asigurarea implicită a dreptului acestora de a-și face sau asigura apărarea, instanța a avut în vedere susținerile tuturor petenților și s-a pronunțat în raport de acestea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6925/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6915/2005. Penal → |
|---|
