ICCJ. Decizia nr. 6954/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6954/2005
Dosar nr. 6253/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 985 din 12 august 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petenta condamnată T.I. şi s-a dispus obligarea ei la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că motivele familiale pentru care ea a solicitat întreruperea executării pedepsei nu sunt de natură a produce consecinţe grave în sensul cerut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru care să fie necesară prezenţa ei la domiciliu.
Cauza a mai fost judecată într-un ciclu procesual prin sentinţa penală nr. 607/2005 a Tribunalului Bucureşti ce a fost desfiinţată prin Decizia penală nr. 455 din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti cu trimiterea ei spre rejudecare întrucât între dispozitivul şi considerentele hotărârii existau contradicţii vădite.
Împotriva hotărârii pronunţată în rejudecare a declarat apel, în termen, condamnata solicitând şi pe această cale admiterea cererii ei de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 727/ A din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata T.I. împotriva sentinţei penale nr. 985 din 12 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Nemulţumită şi de această deciziei, în termenul legal, condamnata a declarat recurs, nemotivat în scris iar prin susţinerea orală, a reluat motivele invocate prin apel.
Recursul este nefondat.
Curtea, verificând actele dosarului, în raport de critica adusă hotărârii atacate, precum şi din oficiu dar raportându-se şi la prevederile art. 455 şi art. 453 lit. c) C. proc. pen., ce reglementează instituţia întreruperii executării pedepsei, reţine că, nu s-au dovedit, cu adevărat, unele împrejurări speciale şi din cauza cărora executarea imediată a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată în baza art. 189 alin. (3) C. pen., ar avea consecinţe grave pentru recurentă sau familia sa.
Toate motivele invocate de condamnată, în sprijinul acestei cereri de întreruperea executării pedepsei, nu numai că nu se dovedesc, dar se constată că „familia sa" mamă, cumnată, soră şi frate a cărui adresă nici nu o cunoaşte corect, au declarat că „în interesul inculpatei este de a-şi executa pedeapsa" şi nicidecum nu-i poate ajuta pe ei cum nu a făcut-o de fapt nici anterior începerii executării acestei sancţiuni penale.
Aşa fiind, şi văzând că şi referatul de anchetă socială efectuat, relevă toate cele de mai sus, recursul formulat de condamnată, va fi respins, ca nefondat, şi menţinută hotărârea atacată ca temeinică şi legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 727/ A din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta condamnată să plătească suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6948/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6977/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
