ICCJ. Decizia nr. 7010/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7010/2005
Dosar nr. 7382/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 785/P/AP/2005, Curtea de Apel Braşov a dispus, printre altele, menţinerea arestării preventive a inculpatului J.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă se menţin aceleaşi temeiuri care au dus la luarea măsurii arestării preventive şi faţă de dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., se justifică privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul J.E. a declarat recurs, solicitând judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului J.E.
Înalta Curte apreciază că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârşirea unei infracţiuni continuate de înşelăciune, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunţată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumţia de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în dispoziţiile legii şi normele C.E.A.D.O.L.F.
Având în vedere cele arătate mai sus este justificată dispoziţia instanţei de apel de a menţine arestarea preventivă a inculpatului.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.E. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 785/P/AP/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6990/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7017/2005. Penal → |
|---|
