ICCJ. Decizia nr. 6990/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6990/2005
Dosar nr. 6133/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1106 din 25 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea condamnatului M.G. privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1026/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală.
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate de petiţionar în sprijinul cererii sale, starea de sănătate a părinţilor săi şi condiţiile în care locuiesc aceştia, nu justifică întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 747/ A din 5 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a stabilit că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei, condamnatul M.G. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Este de reţinut că pentru asigurarea concomitent a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare şi executarea pedepsei apar ca fiind condiţii obligatorii.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată, exclusiv, în acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi împlinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.
În motivarea cererii sale condamnatul a învederat instanţei că familia sa se află în dificultate, respectiv mama sa este pensionată medical, mai are două surori, cea mare având şi un minor în întreţinere, iar imobilul în care locuiesc este deteriorat, necesitând reparaţii.
Referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă faptul că părinţii condamnatului au probleme de sănătate şi că locuinţa acestora este alcătuită din 3 camere, este mobilată modest şi relativ bine întreţinută.
În cauză, condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.
Totodată, în baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul - condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 747/ A din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON ( 400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6981/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7010/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
