ICCJ. Decizia nr. 6978/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 356 din 10 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 2096/2003, s-a dispus schimbarea încadrării juridice și în temeiul art. 174,art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., și art. 78 C. pen., condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
în baza art. 65, raportat la art. 66 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Totodată, în baza art. 174,art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, cu aplicarea art. 75 lit. d) și art. 78 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M., la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a aplicat, de asemenea, inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Au fost obligați inculpații, în solidar la plata sumei de 40.000.000 lei către partea civilă T.A., cu titlul de despăgubiri civile.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 203 din 17 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 743/2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în totalitate sentința penală nr. 356/2004 a Tribunalului Constanța și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanța în vederea soluționării fondului, deoarece prima instanță nu a rezolvat acțiunea civilă a procesului penal omițând să stabilească prejudiciul suferit de minora T.C.B., fiica victimei.
în rejudecare, prin sentința penală nr. 264, din 1 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. R 1876/2004, Tribunalul Constanța a dispus următoarele:
A menținut încadrarea juridică reținută în actul de sesizare a instanței privind faptele inculpaților C.V. și C.M., a respins cererea de a se reține dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului C.M., reținând în schimb, pentru ambii inculpați circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen.
în baza art. 174,art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) și art. 78 C. pen., a condamnat pe ambii inculpați, la pedepse de câte 18 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de câte 4 ani.
în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și în conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive cu începere de la data de 28 august 2003 la zi.
în baza art. 346,art. 14 și art. 17 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă T.A. și au fost admisă acțiunea civilă exercitată din oficiu în favoarea părții civile minore T.C.B., cu obligarea inculpaților în solidar, și de proporție egală, la plata sumei de 40.000.000 lei către partea civilă minoră, reprezentată legal de T.L., cu titlu de daune morale.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pe data de 27 august 2003, în jurul orelor 21,00, având la bază o înțelegere anterioară, inculpații C.M. și C.V. au aplicat mai multe lovituri cu bâtele și picioarele victimei T.C., iar după ce aceasta a căzut la pământ, inculpatul C.M. a sărit cu picioarele peste corpul victimei, în zona toracelui.
în urma agresiunii victima a suferit leziuni traumatice corporale care au condus la deces.
înțelegerea infracțională anterioară între inculpați, ca urmare a existenței unui conflict între aceștia și victimă, a fost apreciată de instanță ca o premeditare în sensul dispozițiilor cuprinse în art. 175 lit. a) C. pen.
Modalitatea de aplicare a loviturilor, lovirea repetată, insistentă, atât cu picioarele cât și obiecte contondente (bâte) completată de comprimarea toracelui victimei cu picioarele, într-o dinamică ce corespunde noțiunii de săritură perpetuă, într-un timp semnificativ, reprezintă forma calificată a infracțiunii, corespunzătoare unui mijloc determinant de săvârșire a faptei, respectiv prin cruzimi.
în opinia primei instanțe, elementul psihic determinant care a condus la formarea rezoluției infracționale în cazul ambilor inculpați, respectiv o răzbunare pentru eliminarea unei stări psihice frustrante a inculpaților, determinată de sentimentul acestora de inferioritate în raport cu victima, corespunde unor motive josnice, constituind circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. d) C. pen.
împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații motivând că inculpatul C.V. nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 237/ P din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat, în parte, hotărârea atacată și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. d) C. pen., pentru ambii inculpați.
Au fost reduse pedepsele de la câte 18 ani închisoare la câte 17 ani închisoare.
De asemenea, a fost înlăturată pentru cei doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., pe perioada indicată în art. 71 C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 1 mai 2005 la zi.
Nemulțumiți de soluția instanței de apel, inculpații C.V. au declarat recurs, solicitând reducerea pedepselor pe care le consideră prea aspre.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3866alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), l-a stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Infracțiunea reținută în sarcina lor este unanim recunoscută ca fiind deosebit de gravă, deoarece face parte dintre cele care vizează esența persoanei și anume viața.
Inculpații au acționat cu o violență ieșită din comun, ajutându-se de obiecte contondente (bâte) apte de a ucide, în vederea rezolvării unui conflict mai vechi ivit între ei și victimă.
în aceste condiții, nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaloarea criteriilor de individualizare cu car a operat instanța de apel.
Așa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Totodată, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6979/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6974/2005. Penal → |
|---|
