ICCJ. Decizia nr. 7030/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7030/2005
Dosar nr. 6180/2005
Şedinţa publică din 13 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 285/P/2004 din 3 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.P., cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Plângerea petentului F.R. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă prin rezoluţia nr. 355/II/2/2004 din 20 septembrie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Petentul s-a adresat instanţei, conform art. 2781 C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a scos cauza de pe rol, pronunţând la 12 iulie 2005, sentinţa penală nr. 42/P/2005 din dosarul nr. 336/P/2005, motivându-se că nu s-a realizat procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., în sensul introducerii plângerii la procurorul ierarhic superior, celui care a soluţionat pe fond dosarul.
Cu adresa nr. 293/II/2/2005 din 28 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a trimis dosarul la Curtea de Apel Constanţa motivând că plângerea petentului a fost deja soluţionată de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 46/ P din 19 august 2005, pronunţată în dosarul nr. 840/P/2005, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petentul F.R., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa, s-a desfiinţat rezoluţia nr. 355/II/2/2004 din 20 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi s-a trimis cauza aceluiaşi parchet pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracţiunii prevăzută de art. 266 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând soluţia pentru că instanţa nu ar fi desfiinţat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale ci numai rezoluţia nr. 355/II/2 din 20 septembrie 2004 a aceluiaşi parchet prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
O a doua critică este că instanţa, după admiterea plângerii, prin sentinţă, desfiinţând rezoluţia atacată, a folosit sintagma „pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracţiunii prevăzută de art. 266 C. pen.", care nu s-ar regăsi în dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. Acest text prevede că după ce instanţa desfiinţează soluţia dată de parchet trimite cauza procurorului în vederea începerii redeschiderii urmăririi penale, după caz.
De asemenea, se mai menţionează în recursul declarat de parchet, că petentul nu s-a plâns în mod expres şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 C. pen.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Prin sentinţa nr. 46/ P din 19 august 2005 instanţa a desfiinţat rezoluţia nr. 355/II/2 din 20 septembrie 2004, semnată de procurorul ierarhic superior şi care a confirmat şi rezoluţia nr. 285/P/2004 de neîncepere a urmăririi penale.
Desfiinţarea rezoluţiei procurorului ierarhic superior reprezintă implicit şi desfiinţarea soluţiei iniţiale de neîncepere a urmăririi penale.
Curtea de Apel Constanţa a constatat că deşi petentul, în plângerile şi memoriile adresate organelor judiciare, arată în mod expres că a fost torturat fizic şi psihic cercetările efectuate în acest ultim dosar nu au vizat şi infracţiunea prevăzută de art. 266 C. pen.
Petiţionarul nu are obligaţia să indice în mod expres textul de lege care ar fi fost încălcat în opinia sa de procurorul anchetator, el investind autoritatea judiciară competentă cu situaţia de fapt.
Procurorul este cel care are obligaţia să verifice susţinerile din plângere şi să raporteze starea de fapt la încadrarea juridică.
În fine, expresia folosită în cuprinsul sentinţei în sensul că după admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei cauza se va trimite la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa „pentru efectuarea de cercetări privind comiterea infracţiunii prevăzută de art. 266 C. pen.", nu înseamnă o nerespectare a prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Soluţia instanţei de fond a fost luată după ce a constatat că deşi petentul, în mod repetat a arătat că „a fost torturat fizic şi psihic" şi a „fost ţinut cu lanţuri la picioare" din ordinul procurorului, această faptă nu a constituit deloc obiectul cercetării.
În aceste condiţii se impunea admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări cu privire la infracţiunea sesizată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 46/ P din 19 august 2005 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe petiţionarul F.R.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a petiţionarului, în sumă de 40 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7027/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 7032/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
